April 10, 2010 10

Dispoziție Indigo

By in jazz

Nancy Harms. De ascultat și de adorat.

Jazzul vocal feminin e un deliciu aparte, sexy & cool, egalat cu rarisime ocazii de vocalul masculin. Peter Cincotti e unul care place și normal că și Nat King Cole e unul. Chet Baker – doar atunci când are chef să cânte și din gură. Dar, în general, bărbații cântă la instrumente muzicale. Femeile… sunt instrumente muzicale.

Diana Krall, Norah Jones, Melody Gardot, Katie Melua se înghesuie pe Olimp făcând loc nou-intratei. Fată de la țară, din orășeul Clara City, din Minnesota, din prerie, pe care îmi place să mi-l imaginez prăfuit (cu excepția tejghelilor din baruri), dar desigur că acest lucru nu este posibil.

Se lasă tăcerea. Miss Harms (are treabă cu Daniil Harms? Not likely) posedă suficientă inteligență vocală ca să nu le imite pe marile dive. Cântă cu vocea sa, în felul său, fără pretenții și tocmai de asta îi iese o muzică foarte onestă, abordabilă și plăcută.

Pe așa un fon muzical e OK și când plouă. Efectiv n-ai de ce te plânge. Inhalezi ceea ce americanii din deltă numesc blues, la portughezi se cheamă saudade, iar dincoace, pe meleagurile noastre, dor. Geta știe.

Un dor pe care vrei să-l ai.

Tags: , , , , , , , ,

10 Responses to “Dispoziție Indigo”

  1. angela says:

    citesc cu dor, ascult cu placere.
    multumesc.

  2. Jugendstil says:

    M-a initiat in arta ascultarii jazzului un om, mi-a delectat urechile cu muzici hipnotice ale lui K.Jarrett, C. Baker, T. Waits, J. Coltrane, J. Hartman, Coleur Kafe, K. Vandermark, L. Tristano etc…mai mult cantatori la instrumente muzicale, decat instrumente muzicale (ce bine spus).

    Ma bucur tare mult ba chiar sunt fericita ca, nasc si la Moldova oameni, connaisseur-i, initiati si initiatori in ale bunului gust.

    Dispozitia indigo ar putea fi diluata cu un chardonnay sec rece, ușor acidulat, amețit de câteva felii transparente de pepene galben și măr.

    Multumesc 🙂

    • Zenu says:

      Și io sunt încântat să aflu că mai există iubitori de jazz, iar când îl găsesc pe Tom Waits pe lista de preferințe la cineva, mă bucur de parcă ar fi vorba de un frate. 🙂

      Mersi, pentru sugestie. Abia aștept orele indigo de după miezul nopții ca să-ți urmez recomandarea delicioasă. 🙂

  3. Vladimir B. says:

    Mie nu mi-a placut tipa, cam “classic” pentru urechile mele…)))

    O prefer pe Yelena Kuljic. Ia incearca aici>

    http://www.youtube.com/watch?v=4FF37Pa43Io

    Dar, desigur, gusturile NU se discuta, caci ele sunt delicioase…

  4. Zenu says:

    Din „descoperirile” recente place mult Melody Gardot.

    Ici:

    Sau ici:

  5. Maria says:

    Nu stiu cum se face, dar inafara divelor recunoscute (printre care nu le includ pe Norah Jones si Diana Krall..), inca nici o cintareata de jazz nu m-a impresionat mai tare ca…Bjork. Iar din tabara masculina imi place Kurt Elling.

    • Zenu says:

      Bun. Este jazz şi jazz. Divele respective sunt cele în vogă. Meseriaşe de felul lor, practică un gen de jazz de socializare – funcţionează ideal fiind cuplate cu un vin ales şi o gaşcă mică (chiar foarte mică). Nici una din ele nu sare peste Nina Simone sau Billie Holiday. Sau Sarah Vaughan for that matter. Sau Dee Dee Bridgewater. În fine, mai sunt…

      Bjork şi-un pahar de vin? Mai degrabă gin sau votcă pe şleau. 🙂 Da’ ştiu că s-a jucat un pic cu ideea de jazz (It’s, oh, so quiet!) şi-i mergea brici, dar totuşi e mai degrabă alt gen muzical. Nu că ar fi ceva greşit în privinţa-i. 🙂

      Hmm. Jazzu’ care-i jazz-jazz e o muzică mai solitară, nu crezi? Nu mă pot imagina să ascult Stellar Regions (Coltrane) sau Black Saint and Sinner Lady (Mingus) în compania cuiva. Nunu. Într-un bar unde se cântă live – OK (dar fără chit-chat).

  6. Maria says:

    Este jazz si jazz, aici cadem de acord)) Deci, daca vorbim despre jazz dpdv al functiei – muzica de fundal – atunci sigur, fie si Norah Jones. Dar cred ca si pentru situatii sociale, cu vin ales, as prefera ceva mai interesant dar suficient de discret, de ex colaborarea lui Armstrong cu Oscar Peterson. A, apoi mai sunt si brazilienii: Buarque, Maria Bethania, Elis Regina. Adica prefer, totusi, muzica a caror virtute nu se reduce la functionalitate..

    ei, apai Bjork s-a jucat cu ideea de jazz mai mult decit crezi)) Gling-glo (1990) e jazz in toata legea! Un album superb, unde afara de muzica si cintatul foarte expresiv mai e de savurat si islandeza – doar Ruby baby e in engleza…Preferata mea e asta: http://www.youtube.com/watch?v=nmW4Tge8FxI

    Asta n-ar merge cu un pahar de vin pur si simplu pentru ca ma face sa dansez fara sa vreau) Dar sunt pe Gling-Glo si chestii mai wine-and-cheese-friendly.

    Bar unde se cinta jazz live si fara chit-chat? Inca n-am gasit niciunul)) Dar nu-i problema: cind ascult jazz pot face abstractie de chit-chat mai usor decit in cazul altei muzici. Apoi, publicul e sarea si piperul multor inregistrari live. Dar nu neg ca exista chestii care se asculta cel mai bine fara public si fara companie. In cazul meu – concertele lui Keith Jarret.