January 23, 2012 Off

Djangologie nocturnă

By in jazz, muzică

 Botezul Zenului într-ale jazzului s-a înfăptuit în ceas de noapte. Apele învolburate ale Iordanului curgeau pişcate de rotiţele casetofonului Fisher. De ce erau învolburate apele, Zenu n-a aflat, dar așa stă scris în regulament: fără învolburare botezul nu-i valabil. Rotița casetofonului se învârtește, țac, țac, țac! Double-decker nărăvaş, numai bun de a trece muzica dintr-un registru în altul. Inima se chinuiește, țac, țac, țac!

Producţia în serie s-a lansat cu o pereche intercontinentală. Din partea mirelui, Stéphane Grappelli . Din partea miresii, Lakshminarayana Subramaniam . “Conversaţiile ” celor doi – înregistrate în 1984, la Moscova. Marca “Melodia”, pentru cei care țin minte… Rezoluţia franceză a pogorât pe o rază. Şi au început casetele să se înmulţească pe faţa pământului şi iată că era bine.

De la Stéphane Grappelli până la Django Reinhardt  nu-i decât un acord. Un acord muzical și o palmă bătută pentru formarea quintetului “Hot Club de France “. Între primii doi și alții trei. Fisherul nostru – țac, țac, țac la radiou. Un post francez, o voce mierrroasă îl anunță pe… Djanio Rainarrr.

Tot în ceas de noapte aflu povestea palpitantă a unui țigănaș din clanul manuș, care a învățat de mititel să cânte la vioară, iar la doișpe ani s-a reprofilat în banjoist, fără ca cineva să-i fi explicat alfabetul muzical.

La optșpe ani, lăutarul nostru suferă un accident strașnic. Se răstoarnă o lumânare, se aprind florile pe care le confecționa din hârtie nevastă-sa, Florina “Bella” Mayer, arde în flăcări caravana țiganului. Nevasta scapă ca prin minune și îi aduce un fiu. Tânărul scapă cu arsuri multiple, piciorul drept îi candidează pentru amputare, iar mâna stângă e practic paralizată. Refuză operația – pisica are nouă vieți! Exersează, dar stilul lui e deja alterat, iar două degete sunt bune doar pentru a fixa corzile. Renunță la banjo, apucă chitara și se trezește… în jazz.

În limba rromilor „Django” înseamnă „m-am trezit”.

Ce bine că s-a trezit. Ca pasărea Phoenix din cenușa caravanei, direct în bolta jazzului. Sus, sub firmament a adunat niște nori. Din care mai țârâie câte o ploiță de stele dacă e cazul. Doar peste cei care-s învățați să umble fără umbrelă. Mi se pare corect să fie așa. Ție cum ți se pare?

Tags: ,

Comments are closed.