August 27, 2012 Off

Trei ianchei

By in america de nord, literatură

Chabon

Iată. Am terminat „A Model World” de Michael Chabon. „Tată, dacă eu aș fi mutant, mi-ai spune-o? Cred că te-aș lăsa să descoperi chestia asta singur. În așa caz, eu deja știu.” Iată pentru așa niște twisturi Michael Chabon trece de la categoria „pană” (good but not great) la categoria „semigrea” (kind of great).

În partea întâia ni se prezintă o serie de povestiri dezlânate, dar cu o doză de suspans. Trec testul Vonnegut: finalul e neașteptat. Dacă un doctorand ia decizia să plagieze lucrarea (uitată de toată lumea) a unui prof care a descoperit ordinea formării norilor deasupra Arcticii și care (studentul e sigur de acest lucru) există într-un singur exemplar, căci restul a ars odată cu casa profului, ei bine, dacă ia omul această decizie, cu ce crezi că se vor termina lucrurile? Pe bune? Nici o șansă.

În partea a doua – cataclismele pubertății, îndrăgostirile subite, supraviețuirea unui divorț, creionarea unei personalități – se învârt în jurul familiei Shapiro. Aici trebuie să-i recunosc un merit lui Michael Chabon: lucrurile complicate, devin pe neprins de veste netede și clare de parcă o lumină matinală le desprinde din haosul nopții și le pune pe fiecare la locul său. Sarea și piperul merg docil la bucătărie, mătura își ocupă poziția în debara, cartea urcă pe raft, hârtia igienică plonjează în closet. Sună deșteptătorul. Încă o zi din viață.

Bukowski

Iată. La categoria „grea” citesc „Women” de Charles Bukowski: nimeni, alcool, femeia, alcool, femei, alcool, femei, alcool… femeia? Posibil că da. Observ că pentru unii oameni Bukowski trezește curiozitate și dezgust. Eu îl admir. Nu, nu pentru modul în care își arde viața, firește, dar, dzeule, cum mai scrie! În fond, al său modus operandi nu este decât o mască. I have a bluebird in my soul but I am to tough for it. Aflăm chestia asta din gura unei femei:

I had a dream about you. I opened your chest like a cabinet, it had doors, and when I opened the doors I saw all kinds of soft things inside you – teddy bears, tiny fuzzy animals, all these soft, cuddly things. Then I had a dream about this other man. He walked up to me and handed me some pieces of paper. He was a writer. I took the pieces of paper and looked at them. And the pieces of paper had cancer. His writing had cancer. I go by my dreams. You deserve some love.

Dar dacă proza lui Bukowski este canceroasă, cum se face că lecturarea ei îmi face bine? Cred că secretul său constă în operațiunea de salvare a ursulețului de pluș. Pe din afară – crusta socială, netedă și dură; pe dinăuntru – ursulețul de pluș în așteptarea ceasului când cineva foarte aproape, femeia, îl va lua în seamă și-i va spune: e OK, acum poți să ieși afară, ești în siguranță cu mine.

Trucul e să lași pe cineva atât de aproape.

Vonnegut

„Look at the Birdie” este o colecție de povestiri postume. E o mare neînțelegere faptul că au stat închise în sertar atâta vreme. Sunt geniale! Bine, dar asta nu-i o mare revelație când e vorba de Vonnegut. În tot cazul nici una nu-i întâmplătoare. Fie că descoperi Grădinile Edenului în biroul prăfuit al unei fabrici. Fie că participi în operațiunea de recuperare a deminității personale într-un oraș mutilat de corupție. Fie că numeri liliputanii care locuiesc în mânerul unui cuțit pentru scrisori. Nimic fantastic. Nimic întâmplător.

Tags: , ,

Comments are closed.