April 25, 2010 Off

Samokat pentru copii și tineret

By in literatură

Salonul internațional de carte pentru copii și tineret se termină. Din fericire, cărțile – nu. Am fost de două ori. Odată singur, odată – cu picii. A doua oară a fost mai haios. Picii și-au primit cartea-suprinză – în trei exemplare, căci am trei la număr. Acum „Melcii nu citesc ziare” împreună. Am ales o carte de colorat cu dinozauri, una cu apțibilduri, un ghid turistic Budapesta și unul Praga. Chinezii le-au dat câte o felicitare de an nou (2010? 2011?) pe care au scris numele copiilor pe chinezește. Campai!

Editurile și librăriile moldovenești au bucurat cu reduceri. Cu altceva n-au putut bucura căci cărțile se găsesc și pe rafturi. Editurile și librăriile românești s-au remarcat prin absență. Cu excepția Poliromului, care fiind ieșean stă cu un picior dincoace de Prut.

Volens-nolens, bombonica târgului a fost editura rusească „Samokat”. Fiindcă ai mei nu prea o au cu rusa, cum s-ar spune „ni bum-bum”, am cumpărat cadouri la prieteni rusofoni: una este scrisă de scriitorul suedez Barbro Lindgren și se întitulează Лоранга, Мазарин и Дартаньян; cealaltă aparține scriitorului de descendență franco-marocană Daniel Pennac – Собака Пес, se cheamă.

Băiatul care stătea în spatele tejghelei era un rus dostoevskian, blond și cu privirea difuză, a cărui viză de reședință este cu siguranță trenul de pe ruta Moscova-Vladivostok. Despre fiecare carte el spunea aproximativ următoarele:

– Nimeni nu știa de autorul respectiv până la apariția cărții respective, însă odată apărută ea a plăcut atât de mult publicului încât autorului i-au decernat imediat Premiul Nobil.

Aha, imdediat. Nu că ar fi fost o idee tocmai rea.

Cum Petr Sís a crescut în spatele cortinei de fier

Mai era pe rafturile rusului, Стена: как я рос за железным занавесомo carte s-a scos și în română, la Curtea Veche. Autorul ei este celebrul ilustrator ceh, Petr Sís. Iată o descoperire pe cinste! Nu numai că „Zidul” a fost recunoscută de către New York Times drept cea mai bună carte ilustrată în 2007 (și asta pe bune, căci a câștigat acești lauri pentru a șasea oară), dar și aparține unui autor, care s-a manifestat prin fericite colaborări. În particular, cu Bob Dylan la Gotta Serve Somebody. Prin filme de scurt metraj. Prin filme de lung metraj. Prin desene animate.

Iată o simpatică prezentare a cărții:

Abia aștept să mi-o aducă cineva din România. Dacă muntele (Curtea Veche) nu vine la Mahomet, vin eu la munte.

Lindgren alternativ

În Suedia e lege: dacă se naște cineva cu numele Lindgren, este dat la școala de scriitori pentru copii. Toată lumea o cunoaște pe Astrid – rușine cine nu (sau poate că ai uitat cine e autoarea lui Pippi Cioraplung?). În schimb nu toată lumea o cunoaște pe Barbro Lindgren – autoarea cărții despre Loranga, Masarin și Dartanjang. De altfel, puțini sunt cei care s-au lămurit dacă e vorba de autoare sau autor. În afara suedezilor zic.

Am frunzărit-o când am ajuns acasă. E plină cu pagini de un umor teribil. Și niște ilustrații bestiale semnate de Nadejda Suvorova.

Ideea vine că Loranga, Masarin & Dartanjang locuiesc într-o casă unde se poate întâmpla orice. Sufrageria e roșie, iar dormitorul e albastru. Loranga ținea să aibă o cameră aurie, dar se pare că mai are de așteptat până ce se va iefteni aurul. Un giraf a venit de nicăieri și s-a instalat pe o grămadă de vechituri. Stă și doarme cățărat pe ea, cu botul într-o cutie goală de conserve de mazăre. Iar închisoarea din localitate e foarte și foarte confortabilă.

Vreau să se ocupe de ea traducătorii români din suedeză. Urgent, căci mai au de recuperat și seria despre mumintrolli de Tove Jansson. Cu ilustrațiile originale, vă rog! Și grăbiți-vă căci copiii mei cresc tare repede!

Tags: , , , , ,

Comments are closed.