March 11, 2012 Off

Rețetă marocană pentru două persoane

By in africa, literatură

Chestie înțeleasă încă de grecii antici – fiecare istorie poate fi povestită în două feluri: 1. ca pe o tragedie sau 2. ca pe o comedie. Depinde cum privești lucrurile.

Abdelkader Benali , marocanul de 21 de ani, naturalizat în Olanda, se hotărăște să depene povestea „Nunții la malul mării ” cu mult haz. Și cu mult tâlc. Și cu multă sare și piper cum e și natural pentru zona mediteraneană. Abdelkader Benali, imigrantul menit să devină de-al casei printre străinii olandezi și străin pentru marocanii săi natali, privește lucrurile ca pe un teatru de păpuși. E nașpa dacă te simți o marionetă manipulată de degetele unui demiurg rămolit și neîndemnatic, dar e destul de amuzant dacă privești acțiunea dintr-o parte. Dintr-o parte, încerci să deslușești rostul manipulărilor. Și e nostim. Chiar și dacă e absurd.

Dintr-o parte, vezi un popor pus în mișcare. „Go West!” este prima și ultima rugăciune a marocanilor. „Ia zi, și totuși pleci în Germania?”, vorba taximetristului guraliv care s-a aflat suficient timp pe roate ca să înțeleagă că schimbarea de loc, nu este o schimbare de subiect și că ai săi concetățeni ajung să fie la fel cum au fost chiar dacă-și mută traiul în Germania. Însă pe fundalul acestei migrații ceva se destramă, satul nu mai este sat și orașul nu mai e ceea ce fost, și peste tot mișună vânzători de hârtie igienică și detergent OMO. Tradițiile devin ridicole, însă societatea marocană modernă întârzie să se nască, prinsă fiind în chinurile facerii.

Cursul „Cum se face”, Partea I, Lecția 1, Rețete pentru două persoane. Se ia un sat așezat pe malul mării cu apă sărată și bună, apoi se toarnă o jumătate de ceașcă de bărbat și o jumătate de ceașcă de femeie. Se adaogă un strat din uleiul sfintei cununii, lăsându-l să se încălzească încet în prima zi, până când va fi destul de încins în cea de-a doua și cea de-a treia zi ca să poată fi adăugați și musafirii (după ce au fost curățați în prealabil de frunzele verzi) plus gurile lor, tobele și nevestele (iu, iu, iu – ține-o așa și tot așa, cumătră). Se amestecă totul, de preferință cu o lingură de lemn care-a mai fost folosită și pentru alte nunți, ceea ce va adunce cu sine lucruri vagi, cum sunt norocul sau bunăstarea, sau, cel puțin, așa se zice, deși n-o să găsești asta în nicio carte de bucate, te asigur.

Între timp, puneți într-o tigaie puțin adâncă câteva rondele de bărboși și căliți-le la foc mic până ce se rumenesc bine. Lasați-le să sfârâie în tigaie o vreme fără să le pierdeți din vedere, apoi adăugați o mână de bancnote ca să se mai lege sosul. Uitați-vă din când în când la ingridientele principale, bărbatul și femeia, pentru că după câteva ore vor trebui scoși, clătiți cu apă de izvor, înfășurați în prosoape albe, uscați bine și apoi puși la copt (inutil să mai precizez că separat). Într-un cuptor la o temperatură de minimum 150 de grade și maximum 200 de grade, până ce bărbatul se rumenește bine, iar femeia pe jumătate. După ce s-au rumenit amândoi, luați o furculiță și înțepații ca să vedeți dacă s-au copt. (Nu vă îngrijorați dacă bărbatul încă e nefăcut. Bărbații par să rămână întotdeauna necopți.) Puneți carnea, rondelele călite și supa din apă de mare la loc răcoros și așteptați cam un an, doi, câteva zeci, depinde. Observați îndeaproape, nu atingeți, lasați lucrurile să-și urmeze cursul firesc.

Este de la sine înțeles că la această rețetă puteți adăuga porumb, orez, coriandru, ardei, roșii de seră, castraveciori murați și concediu de maternitate (de preferință cu multă frișcă). Bon appétit!

Rețeta e teorie; alta e practica. În practică se infiltrează un ingredient nou, nemaivăzut, nemaiauzit, care dă mâncării un gust totalmente diferit. Ce fel de gust și cu ce se mănâncă, te las să descoperi singur căci, de nu, îți stric pofta de mâncare. Și nu asta mi-i intenția!

Intenția mea este să te provoc să-l citești pe Abdelkader Benali, care la 21 de ani s-a dovedit a fi un bun bucătar de cuvinte. S-ar zice că-i un Marquez marocan, deși marquez nu e altceva decât brand, iar Abdelkader Benali, de la debutul său în 1996 cu această „Nuntă la malul mării”, a mai scris încă 17 cărți. Zic și eu: poftă mare!

P.S. Tinariwen nu-s deloc marocani, dar sunt suficient de berberi.

Tags: ,

Comments are closed.