March 19, 2011 2

Nu e vorba de Švejk

By in europa de est, literatură

L-am terminat și pe Hašek. Aa, nu, nu e vorba de Švejk, pe Švejk l-am ocolit cu mare dibăcie, deși personajul mi-i simpatic și cartea mă intrigă. A ieșit pe nevrute. Cred că eram mic și aveam febră când tata la adus acasă pe Švejk radiind de bucurie. Și io care mă gândeam la te miri ce surpriză. Mi-am zis „hm” în sinea mea și de atunci Švejk a fost trecut în catastih drept cartea lui tata la care eu nu am ce să mă bag. Lucru nedrept, dacă stau să mă gândesc, căci gustul cărților l-am deprins de la tata și la biblioteci tot cu tata umblam.

Ei, în tot cazul, eu de Hašek zic aici, nu de Švejk și nici de tata. I-am citit povestirile (ale lui Hašek, bre!). Câteva din ele au fost bestiale. Ia „De asupra lacului Balaton” sau „Sârguința lui Štepan Brih, colector fiscal pe podul praghez”. Ultima relatează despre eroismul unui simplu funcționar care n-a făcut excepție nici pentru un deputat, lucru care i-a dat suficientă bătaie de cap, însă care l-a încununat cu o medalie pentru sârguință în lucru. Interesant, la noi s-ar da medalie pentru atare faptă? Sau nici n-ai cui da? Îmi aduc aminte de ce mi-a povestit un prieten despre un alt prieten care ținea pe parbrizul mașinii o poză cu un om de stat. Cică funcționa pe post de anti-polițist poza cu pricina…

Bun imperiu a fost. Deși, tre de remarcat că, spre deosebire de Karel Čapek, Jaroslav Hašek nu se simte prea comod în el. Îl scoate din pepeni pe anarhistul Hašek. Unde mai pui că are și limbă tocită, și litere pipărate. Se ia de presa care închină pocloane puterii, de politicienii fățarnici, de birocrații neîndurători, de bogătanii alintați. E rău de gură. În sensul bun al cuvântului. Remarcabil, la cât de aproape sunt cei doi cehi în materie de umor, cât de departe se plasează unul față de celălat în plan politic. Îi separă vreo zece ani. Hašek s-a „inspirat” din împăratul Franz Iosif I, care a fost un obsedat catolic, cam obtuz și cu înclinații tiranice. Cu Franz Iosif, Hašek are o vorbă aparte. „Povestea portretului lui Franz Iosif” e letală – mori de râs. În 1918 imperiul, însă, a luat sfârșit, așa că Čapek a prins doar barba acestuia…

Hašek a fost un mare buclucaș. Anarhist, comisar roșu, boem și bigam. A încercat să se arunce de pe pod. A stat la balamuc. A locuit în bordel. Și a scris fenomenal.

Acum ce fac, îl citesc pe Švejk?

Tags: , ,

2 Responses to “Nu e vorba de Švejk”

  1. Dan Nicu says:

    Citeste-l pe Svejk! Eu sunt la al doilea volum acuma si tot nu ma pot rupe de carte!