June 9, 2011 10

Murakami, fii om!

By in japonia, literatură

Primul meu contact cu Haruki Murakami s-a produs pe traseul dintre litoralul dobrogean și carpații ardeleni. Se numea „Pădurea norvegiană”. Avea gust de nisip, timișoreană brună și miros de tren accelerat. Apoi am trecut la „Cronica păsării-arc”. Mi-a dat niște neliniști, dai bojă. „Arhipelagul Gulag” e floare la ureche pe lângă epopeea manciuriană. A doua oară am citit „Cronica…” relativ recent și pe îndelete, savurând-o.

Nu țin minte când și cum am citit „În căturarea oii fantastice” și „Dans dans dans”. Deja eram pe fază. Circumstanțele contau prea puțin. Toată informația se găsea înăuntru. În schimb „La capătul lumii și în țara aspră a minunilor”, procurată la Moscova, pe vremea când orice roman vânat prin librării era un trofeu pe care-l aduceam jubilând acasă, a fost consumată integral pe ruta transatlantică Frankfurt – Washington D.C. Cu repreze întrerupte de gin tonic, cuba libre și whisky on the rocks. (Eu nu dorm în avion, lucru care nu-mi pricinuiește nici un deranj.)

Iubita mea, Sputnik”, „La sud de graniță, la vest de soare” și „După întuneric” – romane care m-au enervat din cauza că le-am găsit prea scurte. Mai vroiam. Nu mai era. Mă delectam cu povestiri. Din fericire, aici Haruki n-are seamăn. Scurt, clar și cuprinzător.

Și acum „1Q84”. Carte-eveniment… O aștept din 2009, când romanul a produs o adevărată frenezie în Asia. Americanii l-au promis în octombrie. Eu îs răbdător. Și când colo – mare minune! – românii de la Polirom mi-au adus plăcerea mai aproape.

Haruki Murakami pretinde că-i un tip ordinar, care duce un mod de viață banal și tâmp. Nu-ș ce nu-mi vine să cred. Merge cu mașina la shopping. (O fi mergând, nu zic bai!) O dată pe an își ia vacanță și merge pe insulele Hawaii. Este fanul serialului „Lost”. Fiul unui preot budist, orașul de baștină – Kobe, unde marinarii americani aduceau cărți de duzină și discuri cu jazz. În „La sud de graniță…” există o puzderie de referințe autobiografice. Proprietarul unui jazzbar – este sau nu este? Barul a existat o vreme în Shinjuku, se numea Tom Cat, acum înt-adevăr nu mai e.

Dmitri Kovalenin, traducătorul lui Murakami în rusă, l-a ademenit într-o expediție pe insula Sahalin. Din jurnalul de călătorie, reiese că, într-adevăr, Haruki e tăcut, retras în sine, calculat. Dar contează?

De exemplu, Flaubert zicea parcă pe undeva că un scriitor nu poate fi judecat decât prin prisma operei pe care o scrie. Adică omul din spatele scriitorului nu contează. Nu știu, nu știu…

Tags:

10 Responses to “Murakami, fii om!”

  1. Onorica says:

    Murakami şi pentru mine e o enigmă. La început aveam impresia că toate istorisirile sale nu-s altceva decât frânturi din propria experienţă. Recent, am început să percep puţin altfel Murakami – om versus Murakami – autor. Presupun că după un avânt emoţional în perioada “beatniks”, reflectat în mai multe romane, s-a cam calmat, a mai îmbătrânit, dezvoltându-şi mai mult latura imaginativă. Ceea ce e firesc. Când dau navală artritele şi colitele, nu te mai laşi dus de valul aventurii, ci preferi să faci shopping şi să mergi la pescuit. deci cred că faza romantică din viaţa lui, demult s-a plasat pe planul doi. Dar cine îl ştie…?

    Mai e ceva. Puţin supărată pe el. Acum îs cu “Salcia oarbă şi fata adormită” – un amalgam de beletristică şi memoralistică care denotă o gamă de stări, mai mult deziluzii prin care a trecut. Şi asta depresează, dacă măcar puţin eşti tentat să te pui în pielea unui personaj. Greşit cu personajele lui Murakami, multe dintre care încep bine şi termină prost. Spre exemplu, într-o vacanţă splendidă,el şi cu ea mănâncă trei zile crabi. Lui i se face rău, vomită. Ea doarme, dar el se gândeşte – cred că relaţia noastră e pe sfârşite. Urât. Profunzimea mesajelor la el e indubitabilă. La fel ca şi impactul pe care îl produce un final totalmente neaşteptat. Cu alte cuvinte, Kundera cu iubirile sale caraghiose e îngeraş…

    • Zenu says:

      Hehe, Kundera – îngeraş? 😀 N-o să-ţi ierte el una ca asta. Deşi senzaţia mea e alta. La Murakami toată gama de stări (deziluzii, frustrări, angoase) sunt ambalate frumos şi-s plasate grijuliu pe raft. Nu le lipseşte nici coloana sonoră, pentru o mai bună asimilare a conţinutului. Impresia generală – take it easy că nu e capătul lumii! Dacă eşti blue – ia o bere; dacă te-ai rătăcit – marş în Hokkaido. Cam aşa ceva. 😉

  2. Dindina says:

    e si el om, dar in carti se pare ca uita de sine 😀
    iar asta il face exceptional. eu mereu urmaresc viata sa indeaproape, chiar daca nu-mi reuseste sa retin prea multe.
    da, e OM, si am inteles ca scrie acum o carte ce va reflecta trairile sale dupa cutremurul din 11 martie a.c., precum a facut dupa cutremurul din 1995 Kobe. citeam stirile si am dat peste asta:

    “Novelist Murakami raps Japan’s nuke policy in Spain award speech
    BARCELONA, Spain, June 10

    Japanese novelist Haruki Murakami criticized his country’s pursuit of nuclear energy Thursday during his acceptance speech at the 2011 International Catalunya Prize ceremony in Barcelona, describing the ongoing crisis at the quake-crippled Fukushima Daiichi nuclear plant as ”a mistake committed by our very own hands.”

    Murakami said Japan, as the only nation to have experienced the devastation and suffering from radiation through World War II atomic bombings, should have continued saying ”no” to nuclear power.

    Murakami, the first Japanese to receive the prize given annually by the autonomous Catalan government, said the 80,000 euro (approximately 9.3 million yen) prize money would be donated to the victims of the March 11 earthquake and tsunami as well as those affected by the nuclear crisis.”

    pur si simplu il ador 🙄

  3. Amaranta says:

    Sorine, stii tu sa faci pofta cu cititul. Deunazi m-ai facut sa scotocesc netul in cautarea trilogiei lui Mahfouz Naguib, azi Cronica pasarii arc. Asta a fost mai usor de gasit.

    Dance, dance, dance mi se asociaza cu Sri Lanka, la fel cum Souad Massi imi va face dor mereu de Istanbul.O citeam pe terasa unui guesthouse vopsit in alb. La cativa metri departare oceanul indian isi spala linistit apele. Doar o barca aruncata departe pe mal si palmierii doborati la pamant mai aminteau de tsunami din 2004. Aveam o depresie din aia care anuleaza sensul a tot ce faci si se intampla in jur. Cartea a venit exact la tanc. Trebuia sa ma ridic si sa dansez.

    • Zenu says:

      Asta-i bine. Faptul că ai reușit să te ridici și să dansezi. Da ia zi-mi, ce-i cu Souad Massi? Personaj din trilogia lui Mahfouz? O țin pentru ah-vacanță. Târâș-gropiș vine și ea. 😉

  4. Amaranta says:

    Souad Massi este interpreta algeriana. Canta tare, tare, tare fain.
    Numai buna de ascultat cand te plimbi cu vaporasul pe Bosfor :)De fapt, e fain oricand s-o asculti

  5. Yuki says:

    true fans! love u people! 😀
    a citit cineva ‘Underground’?

  6. Yuki says:

    🙂
    mie mi s-a parut incredibil ca poate sa scrie atat de obiectiv si ‘neimplicat’.
    Imaginile pe care le creeaza Murakami in mintea mea ajung sa ma bantuite mult timp dupa ce termin cartea. Numai la Borges am mai patit asa.