April 27, 2012 Off

Kurt pe scurt

By in america de nord, literatură

L-am redescoperit pe Kurt Vonnegut . Cândva în adolescenţă a fost “Leagănul pisicii “, dar nu ţin minte mare lucru din el. Acuma-i “Bine aţi venit în casa maimuţelor”. O colecţie de povestiri înşirate pe segmentul dintre punctul A. Curăţ răhăţel de pe practic orice şi punctul B. Nici o durere. Punctul de plecare este enunţul lui frate-su în momentul când a devenit tătic, iar punctul de sosire este ultima frază rostită de soră-sa care a murit de cancer la 40 de ani. Fuma. “Fumatul e o modalitate onorabilă de sinucidere”, a conchis Kurt pe scurt. E un pesimist amuzant Kurt Vonnegut. Face bine. Oricând, oricui…

Ziua Drapelului. Tot normal: chestii americăneşti etcetera. O pată de culoare în dreptunghiul plictisit al Pieţei Marii Adunări Naţionale şi punct cardinal pe axa: eli-pili – biblioteca naţională – guvern – tricolor – piatra revoluţiei – arcul de triumf – clopotniţa – catedrala. Exhibiţie de patriotism sau “băţul infinitului”? Şi una şi alta. Adică, cumsecădenia civică zice că-i un lucru totalmente acceptabil, chiar şi din punct de vedere estetic, dar există un Michiduţă care-i dă târcoale cetăţeanului: “Ok, pân-aci… Suntem de acord să jucăm după regulele voastre doar că… e musai să jucaţi şi voi după regulile noastre”. Cetăţeanul vorbeşte în sinea lui cu elita politică moldovenească care la capitolul “principii şi valori” râde sub musteaţă. “Eu îs de râs?” se indignează cetăţeanul, “atunci râd şi eu de patriotismul vostru”. Când e de plâns.

Întreb cu toată seriozitatea: când e Ziua Stemei?

Şi totuşi, oare de ce nici o festivitate naţională nu se poate lipsi de şlagărele lui Ion şi Doina Aldea-Teodorovici. N-am nimic cu ei, dar mi-au ros urechile. Parcă am citi “Albinuţa” vreme de o viaţă! Nu vi se pare anacronic? A fost bine, mersi, a trecut, acum vrem altceva. Dar stai că vine hitul mileniului doi cu “Domnului să ne rugăm…” – un atribut “indispensabil” al unei democraţii creştino-seculare. Of, iar Michiduţă… Şi totuşi, dacă am fi în Amsterdam nu ne-am sinchisi să difuzăm nişte “Freedom ” din difuzoare. Care chiar dacă-i cântat englezeşte de un Dan Bălan, e cântec moldovenesc care s-a produs recent. Sau e cazul să aşteptăm vreo 20 de ani ca pe un coniac care are nevoie să se maturizeze?

Tags:

Comments are closed.