March 26, 2009 1

Hogwards, Moara Blestemată & Școala Solomonarilor

By in amintiri, digresiuni, literatură

În momentul când Harry Potter abia se năștea în imaginația scriitoarei J.K. Rawling, undeva între peronul 3 și 4 în așteptarea trenului Manchester – Londra, Krabat deja părăsise Moara Blestemată de lângă sătucul Schwarzkollm din Sorbia (regiune slavonoă în estul Germaniei). Harry și Krabat au multe trăsături comune – ambii orfani, ambii talentați în artele magiei. Harry învață să fie vrăjitor la Hogwards, iar Krabat – la Moara Blestemată.

Acum, când personajul lui J.K. Rowling este atât de popular printre copii (fiica mea ține morțiș să doarmă cu lumina aprinsă de frică de Cap-de-Mort, dar reușesc să o liniștesc sugerându-i să și-l imagineze pe Harry, căci băiețelul fermecat învinge întotdeauna, nu-i așa?), noi, maturii, suntem un pic geloși că nu ne putem cufunda la fel ca cei mici în lumea fantastică a poveștii. Și totuși, în copilărie am avut un Harry Potter al meu.

krabat1

Otfried Preussler, „Krabat” (1971)

Aveam aproximativ 10 ani când am citit cartea scrisă de Otfried Preußler „Krabat – legende de la Moara Blestemată” pentru prima oară (atunci încă nu țineam jurnalul cărților citite), iar peste 5 ani am re-citit-o deja cu gustul nostalgiei. „Krabat” le are pe toate: 12 copii neobișnuiți și un maestru terifiant, metamorfoze și aventuri nemaipomenite, prietenie și sacrificiu. La 10 ani, când „dragostea” era o noțiune cât se poate de abstractă îl probozeam pe Krabat fiindcă și-a amanetat darul de a se transforma în corb pentru atâta lucru. Jur că mă vedeam zburând în înălțimi – la 10 ani aceasta era o chestie nu șagă! În schimb, la 15 ani, începeam să „aud” mesajul: orice lucru pe care îl dorim are un preț (de asta îl numim prețios!). Roata morii nu era altceva decât roata dharmei, iar eroul nostru – cu un personaj din Edgar Allan Poe. Și asta era suficient.

Otfried Preussler era și el un scriitor cu o soartă neobișnuită. Născut în Reichenberg (astăzi Liberec, Republica Cehă) într-o familie de germani dinastici, fiind înrolat în Wehrmacht-ul nemțesc. Avea 19 ani când a soarta l-a încercat în lupte pe Frontul de Est. Din 1944 până în 1949 este prizonier de război în Tatarstan. Ca prin minune, după ce este elberat își găsește logodnica într-un orășel din Bavaria unde mai trăiește și viața. Cum i-a fost publicat „Krabat” în URSS în 1972, la numai un an de la prima ediție în germană, este o enigmă pentru mine! Nemții din Germania de Vest nu erau cea mai populară opțiune în Țara Sovietelor.

Normal că din momentul când s-a anunțat apariția lui „Krabat” pe marile ecrane, l-am așteptat cu sufletul la gură. Să zic că m-a dezamăgit filmul – nu pot, cu siguranță nu mai mult decât alte ecranizări. Oricum, eram pregătit de faptul că o re-editare a impresiilor de la 10 ani este imposibilă. Acum am revăzut povestea din copilărie cu alți ochi: prin prisma lecturilor din Carlos Castaneda și Mircea Eliade. Mi-a fost interesant să aflu că Otfried Preussler a folosit o sursă medievală – o legendă care a circulat în Țara Wenzilor (Sorbia) în secolele XVII-XVIII. Ciudat este că din aceiași perioadă datează legendele bucovinene despre solomonari și școala acestora.

Se povestește în Bucovina și în unele regiuni din Ardeal că solomonarii își trag știința dintr-o carte de magie scrisă de însuși regele Solomon. Școala lor, numită solomonărie, se află sub pământ, lecțiile se predau pe o lespede de piatră atârnată pe un fir de păr, iar profesor este însuși Diavolulul. Din 10 învățăcei care coboară sub pământ, urcă la suprafață unul singur fiind, însă, înzestrat cu puteri magice asupra vremii și în stare să se ridice în văzduh (sunt numiți și grindinari sau hultani). Faptul că solomonarii își fac studiile sub pământ, dar se ridică în ceruri, ne trimite cu gândul la sacerdoții daci, kapnobatai – „călătorii prin nori”. Se pare că în Europa centrală și de est (Sorbia, Boemia, Moravia, Ardeal, Ruthenia, Bucovina) a existat pe timpuri un nucleu puternic de științe oculte. Să se fi pierdut oare?

În tot cazul, în comparație cu Moara Blestemată și Solomonăria noastră, Hogwards pare să aparțină lumii internetului și celularelor. În „Krabat” avem mai puține efecte speciale de ultimă generație, însă avem parte de un gotic central-european, care coboară în cele mai adânci vremuri.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=jAdeIbq9vTM]

Eu zic: Krabat. Voi ce ziceți?

Tags: , , , , ,

One Response to “Hogwards, Moara Blestemată & Școala Solomonarilor”

  1. […] În fine, Krabat e o poveste. Un gen de Harry Potter de viţă veche, central-europeană. M-am ahtiat după această poveste când eram mic şi am privit-o cu mare entuziasm. Despre “Krabat” am scris în Hogwards, Moara Blestemată & Școala Solomonarilor. […]