November 24, 2011 Off

Gospodin Gospodinov

By in europa de est, literatură

 Să scrii sau să nu… dar stai puţin că dacă lucrul ăsta deja e scris, nu mai are rost să examinez opţiunea de a nu scrie. Gospodinov  scrie un roman natural care nu se vrea scris, adică nu scris cu litere şi cuvinte cum se obişnuieşte, ci se vrea tăcut. Ai răbdare căci imediat explic.

Există lucrurile și există greutatea lucrurilor. Setul de greutăți pe care le utilizăm pentru a ne da seama despre ce vorbim se numește cuvinte. Ar fi minunat dacă cuvintele ar reprezenta exact lucrurile, dar știm foarte bine că aceasta nu se întâmplă în realitate. Ai un sentiment. E mare; e frumos; te dă jos de pe picioare. Simți un val de tandrețe care răstoarnă lucrurile peste cap. Și la un anumit moment îi spui pe nume: iubire! Și în felul acesta îl reduci la dimensiunile unei convenții sociale. Iubirea devine o noțiune pe care unii o citesc de la stânga la dreaptă, iar alții de la dreapta la stânga. Nu mai bine tăceai? Dar ce să-i faci, dacă el e mare și stă să se reverse, iar limbajul cuvintelor e cel mai la îndemână? Sunt mai multe exemple.

Înțelegi? Ajungi în posesia unor cuvinte care nu fac altceva decât să măsoare greutatea altor cuvinte. Prin urmare, simetria dintre lucruri și cuvinte s-a năruit. Lucrurile au divorțat de greutăți, dacă îmi permiți această metaforă împrumutată de la Gospodinov. Avem prea multe greutăți și prea puține lucruri spre a fi puse pe cântar. Ce-i de făcut?

Stop așa. Gheorghi Gospodinov se vrea înțeles fără a spune prea multe. Vorbind pe de-a-ndoaselea. Căci cine știe… Pentru a se face înțeles recurge la un șiretlic: personajul său principal e autorul. Îl inventează pe autor pentru ca acesta să intre în pielea personajului. Să prindă greutate carevasăzică. Natural că-i genial!

Dar poate fi citit și altfel. Presupun că poate fi citit în mii de feluri, căci fiecare deschide cartea cu setul personal de greutăți. Pe un perete de WC scria așa: „Mănâncă rahat. Un milion de muște nu pot să greșească.” Aceasta e valoarea sondajelor sociologice atunci când prin intermediul lor îți propui să stabilești un adevăr.

Asta-i tot. Restul e în carte. Care tace în gura mare dacă ai urechi s-o auzi. Dar fii cu ochii în patru: există cuvinte care mușcă!

P.S. Nu știu care e planul, dar colecția coordonată de Vasile Ernu  pentru editura Cartier  e o revelație. Aștept titluri noi.

Tags: ,

Comments are closed.