September 17, 2009 3

„Specificul naţional”

By in europa de est
„Sex & perestroika” este perioada de 20 de ani de la descălecatul suveranității până în prezent

„Sex & perestroika” este perioada de 20 de ani de la descălecatul suveranității până în prezent

Sex & Perestroika” de Constantin Cheianu. Autobiografie? Eseu? Nu contează. Am procurat-o, citit-o şi savurat-o cu câteva zile înainte de lansare. O carte necesară şi niţel întârziată. Este adevărat că toată lumea are un blind spot pentru evenimentele istorice (ele trec în registrul istoriei nu înainte de a trece testul timpului), dar 20 de ani o fi prea mult, zic. Dacă nu o scria Cheianu acum, cine ştie cât timp stăruiam în această stare suspendată între amnezie totală şi debilism cronic. Ştii cum e, mai bine mai târziu decât niciodată, se spune, dar cu specificul naţional nu se ştie cu siguranţă.

Erotismul comic (sau comismul erotic, căci nu am reuşit să elucidez acest aspect minor) este la înălţimea unui Kundera sau a unui Kusturica. Îl va captiva chiar şi pe cineva căruia puţin îi pasă de problematica unionismului, grafiei latine şi tranziţiei. Ceea ce e bine, căci prin asta lui Cheianu îi reuşeşte să producă o carte care se vrea citită.

Ilaritate debordantă. Citeam în parc în orele dimineţii după ce o petreceam pe Ruxi la şcoală şi până a merge la serviciu. Aveam câte o oră la dispoziţie pe care o petreceam pe o bancă, hlizindu-mă ca un idiot de se întrebau trecătorii ce am.

Dar nu asta face din „Sex & Perestroika” o carte Necesară, căci Cheianu nu se limitează la sex. Observaţiile lui în plan perestroika sunt la fel de caustice şi bine tocite. Ca să vezi:

Se ştie ce înseamnă o ţară-eşec. Este aceea în care echilibrul dintre cei ce fac ceva şi cei care distrug ce fac primii este unul perfect. Specificul ţării-eşec Moldova rezidă în faptul că, la noi, în cele două posturi s-au produs unii şi aceiaşi oameni.

Zidari care, până la amiază înalţă o casă, iar după amiază sunt cuprinşi de o poftă dementă să o demoleze.

În Moldova, preşedinţii de colhozuri au distrus colhozurile, comuniştii au deturnat comunismul, democraţii au compromis democraţia, unioniştii au înmormântat unionismul.

Meşterii Manole nebuni ai vremurilor noastre.

Douăzeci de ani este o aniversare ciudată. Atâta le-a trebuit celor patru muşchetari ca să se replieze pe părţi diferite ale baricadelor. Dublu i-a luat lui Moise ca să-i scoată pe evrei din Egipt.

Noi, oare am ajuns la destinaţie sau mai facem un cerc?

Tags: , , ,

3 Responses to “„Specificul naţional””

  1. Nicolae says:

    Ha, cerc facem cu siguranta (ca totdeauna aplicind conceptele dialecticii) important ca cercul asta sa se rondeze la un nivel calitativ nou 😉
    Istoria prin privire artistica mi se pare o metoda extrem de simpatica, unde desi autorul plonjeaza in trecut totusi fara pretentii academice de mare Herodot, ceea ce il scuteste de povara obiectivitatii. In acelasi timp un cititor atent poate intrezari dupa voalul subiectivitatii si adevaruri intuite sau chiar neasteptate. Chiar cu mare scepticism in privinta clarviziunii oricarei personalitati de a talmaci ultimii 20 de ani (doar din cauza ca a trecut prea putin timp si ca oricine priveste subiectiv, fiind actorul acestor evenimente) totusi mi-a provocat un interes viu, asa ca mersoi frumos pentru sugestie de lectura… apropos de unde a fost procurata?

    PS: In privinta istoriei prin prizma artistica si a talmacirii specificului “national” (CSI-st sau ex-URSSis) recomand acest dialog a doi oameni deloc “naivi” http://vladimirpozner.ru/?p=741

  2. Zenu says:

    Volumul respectiv l-am luat la Librăria din Centru (Ştefan cel Mare, lângă “SportTovarî”). Dar se găseşte şi la alte Libării Cartier. Gheorghe Erizanu le trece în revistă la el pe blog: http://erizanu.cartier.md/librariile-cartier-libraria-din-centru-504.html

  3. […] măsură mai mare decât de URSS sau de UE. O face Vasile Ernu în felul său special, o face Cheianu, acuma și Oleg Garaz… Poate iese ceva bun capul nostru, al „baserilor” în cele din […]