January 24, 2011 4

Cum să nu citești Nabokov?

By in europa de est

La început era foarte simplu. Prima oară am reușit să nu citesc Nabokov când aveam cinșpe ani. Am răzbit vreo patru pagini din Lolita. Humbert Humbert mi s-a părut nițel trăsnit. N-am ajuns să aflu că adevăratul monstruleț era o puștoaică pubertină. Nici acum nu știu, căci, cu egală dibăcie, am reușit să nu văd ecranizarea cu Jeremy Irons.

Dacă te ții de citit și după treizeci, lucrurile se complică exponențial. Toată lumea vorbește despre Nabokov. Critici, cititori, scriitori. Ajungi să te convingi că Nabokov e o piesă de puzzle fără de care nu poți pricepe mare lucru din literatura contemorană. E un mauvais ton, dar cu o oarecare doză de dexteritate poți să reușești să-l ignori pe Nabokov în ciuda tuturor.

Ei na! Lovitura de grație am primit-o de unde mă așteptam mai puțin. Amicul meu snoboidal a publicat scrisorile lui Vladimir Nabokov adresate soției sale, Vera. Am găsit în ele o tandrețe sublimă. Texte joviale electrizate de prospețimea cotidianului. N-am rezistat. Am cântărit multă vreme în ce limbă să-l citesc. M-a provocat demonul nabokovian, iaca!

Am zis să-l citesc în original. Dacă-i în engleză, în engleză să fie; dacă-i în rusă – rusă.

Dar am încălcit cronologia. M-am apucat de Invitation to a Beheading confundându-l cu Приглашение на казнь. Am crezut că engleza mea a fost avariată rău. Ciudățel Cincinnatus al nostru. Îi plângi de milă, dar vrei să-l pricepi totuși. Ca să mă conving că n-am dreptate l-am abordat în rusă. Aceeași poveste. Încearcă și tu:

Cincinnatus e întemnițat. Are sentință de moarte. Dar nu i se spune când. Omul insistă. I se invocă diverse motive birocratice. Apoi se întâmplă un lucru bizar. Se spune că parolă de trecere în acea seară a fost tăcerea și în tăcere Cincinnatus părăsește temnița. Iată grădina. Iată casa. Iată propriul său birou. Un păianjen stă înmărmurit pe un perete galben. „Stingeți lumina!” țipă Cincinnatus și vizorul se stinge.

Asta i se întâmplă lui Cincinnatus la pag. 8. La pag. 22 înțeleg de ce. N-a părăsit temnița (cum ar fi fost posibil?). E în camera lui de deținut (cu peretele galben și cu păianjenul adiacent), își imaginează grădina, casa, biroul. Cere să i se stingă lumina căci doar așa își poate stimula imaginarul care îl re-pune în libertate.

Sărmanul Cincinnatus. Sărmanul cititor. Vigilență! După ditamai cuvinte încurcișate, lectura merge mai ușor. Cred că am găsit cheița. Acum țineți-mă – să nu-l citești pe Nabokov devine un mission impossible. Sunt ademenit de alte orizonturi, Henry Miller mă așteaptă cu Sexus, Nexus, Plexus, dar va trebui să mai zăbovească pe raft că nu-l poți lăsa pe sărmanul Cincinnatus la izbeliște. Sper că n-a făcut nimic rău.

Cincin.

Tags: ,

4 Responses to “Cum să nu citești Nabokov?”

  1. […] This post was mentioned on Twitter by Alexandru Braguţa, Zenu. Zenu said: Cum să nu citești Nabokov? » Madrizen http://ht.ly/3JpsY #books #nabokov #cincinnatus #illustration […]

  2. Veronica says:

    Interesant post.
    Şi pentru aţi turna sare pe rană – eu l-am citit pe Nabokov la 16 ani (cred). Era în programa obligatorie la literatura rusă şi aşa cum eu am învăţat literatura rusă din a cincea pînă în a douăsprezecea am avut marele noroc să citesc capodoperele literaturii ruse în original (iaca stau şi mă gîndesc – Lolita – e în original în rusă sau engleză… hmmm… tre să întreg de badea Google).
    Mie îmi place destul de mult.
    Chiar recent făcusem un top 10 a scriitorilor, care m-u impresionat cel mai mult şi el era pe locul 6 paremi-se
    🙂
    Mersi că mi-ai reamintit de el.

  3. Zenu says:

    La vârsta respectivă, io am închis abrazura cu un Ulise de James Joyce de vreo mioară de pagini. A fost o muncă nu șagă. M-am lăsat prins în nadă de ideea reeditării în cuprinsul unei zile (banale zile!) a unei epopei full-fledged din mitologia greacă. Ca să fac față acestei sarcini titanice, citeam la masă, căci poziția orizontală era soră cu Moș Ene.

    Cu Nabokov e cam tot așa. Ca să primești pilula de plăcere tre să muncești nu șagă. Impresionează. Dar nu e vorba de savoare.

  4. Serge says:

    Nabokov merita un Nobil prize in calitate de entomologist.
    Vezi: http://www.nytimes.com/2011/02/01/science/01butterfly.html?_r=1&partner=rss&emc=rss

    Nabokov si fluturile… Hm, fine.