May 16, 2012 Off

De fapt el era medic

By in europa de vest, literatură

Text sucit à la Céline … mă rog, am început să citesc “Nord ” cu doi ani în urmă… acum am revenit la ea, încerc să o termin. Ochiul de veghe  a zis că e bun. Charles Bukowski a zis că e bun. Mai e nevoie şi de alte motive? Eu m-am apucat de el, dar unde-i partea bună? E un mister. Céline scrie după cum gândeşte: amintiri, gânduri rătăcite… deşi amintirile sunt foarte exacte… trăiri. Aşa scrie Céline.

Am impresia că e uşor să scrii în felul ăsta… e un fel de a-l trimite naibii pe eventualul cititor, totală indiferenţă faţă de capacitatea ăstuia de a digera torentul de idei… Nişte referinţe foarte şmechere, dar ce? despre ce? Ca o anecdotă a cărei fir e ascuns atât de adânc încât râzi ca să nu te dai de gol, dar de fapt… Uşor de scris, greu de citit, şi mai greu de trăit.

Mi-l imaginez pe Céline. Acuzat de colaboraţionism de francezi, sentinţă… un an de privaţiune de libertate. Omul a stat în exil în Danemarca. Mai mult de un an. Într-un fel sentinţa şi-a atins scopul, chiar dacă omul a fost reabilitat mai târziu. Acuzat de colaboraţionism în ce anume? El nu făcea decât să supravieţuiască. Nevastă-sa, motanul Bébert, responsabilităţi, hrană, adăpost…

Mi s-a părut un tip umanist, Céline ăsta… de fapt el era medic. În calitate de medic el acorda ajutor… medical… oricărui. Dacă îl cere omul? Şi e foarte proaspăt în abordarea asta. Războiul ca o mare migraţie a popoarelor în secolul XX. O migraţie silită, dar orice migraţie e oarecum silită. Şi apoi… de ambele părţi ale baricadelor erau oameni în carne şi oase. Propaganda ne obligă să-i diabolizăm pe unii şi să-i divinizăm pe ceilalţi. Normal că pe învingători. Până şi copiii au fost diabolizaţi. De parcă nazzismul e o trăsătură ereditară. Clişee, clişee… de câte ori o să ne prindem în capcana lor până vom învăţa să discernem între bine şi nu-bine?

Încă puţin şi-l termin… vreo 30 de pagini. Mai are “Călătorie la capătul nopţii “, cred că e bună… Eroul metafizic al lui Céline este un biet om aflat vesnic pe drumuri si situat undeva intre Chaplin si Kafka. (Philippe Sollers). Mai are “Moarte pe credit “, stoc epuizat… “De la un castel la altul “, aşteaptă pe raft… Cândva… neapărat. Acum altceva.

Tags:

Comments are closed.