October 4, 2009 2

D’ale Bucureştilor

By in digresiuni, literatură, românia

Escapada bucureşteană de sfârşit de săptămână a fost reuşită. Atâta lucru pot să afirm cu certitudine. Dieta românească provocată de regimul de vize impus de România a fost întreruptă. Din păcate, nu şi regimul de vize. Cred că ultima oară să fi călcat piciorul meu prin România în 2005…

În tot cazul, vizita la Bucureşti nu a fost fără un freamăt de bucurie. Mi-a fost prieten bun Bucureştiul de pe timpurile când am studenţit aici vreme de patru luni. De când e cu UE, mi-l imaginam schimbat. Fardat, europenizat… Ei, asta nu prea. Şantierele de lucru sunt în continuare la fiece pas, deşi admit că s-au mutat din centrul capitalei, mai spre periferie. Traficul rutier e o problemă. Maşinuţele se strâng în cete şi nu-şi pot spune la revedere cu una cu două. Într-un exces de politeţe se îmbulzesc neîndemnatic pe trotuare, invitând pietonii să li se alăture pe carosabil.

Spaghetele din cabluri am văzut anterior în Tokio. Ce-i drept pe strazile lăturalnice.

Spaghetele din cabluri am văzut anterior în Tokio. Ce-i drept pe strazile lăturalnice.

Noutatea faţă de acum câţiva ani sunt cablurile atârnate de-a lungul străzilor ca nişte spaghete pe care gospodina le-a considerat nereuşite, însă nu s-a încumetat să le arunce la gunoi. Milostivită le-a agăţat de felinare lăsându-le să zacă pentru orice eventualitate. Bucureştenii nu-s prea fericiţi din cauza lor, deşi eu zic că arată bine, mai ales pe vremea asta mohorâtă. Dau un aer inedit şi exotic.

Plăcerea cea mare a fost să-l cunosc pe scriitorul Dan C. Mihăilescu care ne-a făcut “parte de carte” la ProTV. Cu el şi cu criticul de teatru Marian Popescu am stat la adăpostul terasei din Grădina Verona la o cafea şi, în pofida ploiţei reci care se încăpăţâna  să bureze, am avut o discuţie amiabilă la subiecte variate de la minele din Arras, în nordul Franţei până la schimbul de carte din Chişinău.
Dan C. Mihăilescu îmi lasă autograful. Remarc caligrafia ilizibilă. Reuşesc să descifrez totuşi "prietenie".

Dan C. Mihăilescu îmi lasă autograful. Remarc caligrafia ilizibilă. Reuşesc să descifrez totuşi "prietenie".

Cu criticul de film Irina Magdalena Nistor am mers la cinema. “Amintiri din epoca de aur” (2009) de Cristian Mungiu e un fel hazliu de a spune adio perioadei ceauşiste. Ceea cea au făcut nemţii prin “Good Buy Lenin” (2003). Ceea ce noi, moldovenii, urmează să o facem printr-o “devoronizare naţională”. O vom reuşi oare? Pentru moment, recomand la toată lumea să prindă Festivalul de film românesc la Chişinău, care are loc chiar zilele astea.

 Cu scriitori prin librării, cu crtitici de film la cinema – să-mi fi dorit mai mult?
Câteva „trofee” bucureștene

Câteva „trofee” bucureștene

Da’ normal că mi-am cumpărat şi carte. Librăriile Cartier aduc carte bună pe piaţa moldovenească, dar într-un mod inexplicabil le scapă unele titluri. Am completat aceste lacune. Ultimul Oz, ultimul Mahfuz, ultimul Coetzee, ultimul Lobo Atunes. Un Cortázar în amintirea vremurilor bune.

Plus două volume semnate de Dan C. Mihăilescu primite cadou.

Plus lansarea volumului “Moldova. La răscruce“, care a constituit de fapt motivul principal al vizitei mele la Bucureşti.

Tags: , , , , ,

2 Responses to “D’ale Bucureştilor”

  1. […] Fac o escapadă la București. E în premieră faptul că trebuie să-mi iau viză ca să ajung în România. Emoțiile-s tari de parc-aș fi pășit din nou pragul școlii. E bine la București. E ca acasă. […]

  2. […] Fac o escapadă la București. E în premieră faptul că trebuie să-mi iau viză ca să ajung în România. Emoțiile-s tari de parc-aș fi pășit din nou pragul școlii. E bine la București. E ca acasă. […]