November 14, 2010 Off

Convorbiri telefonice

By in america latină, literatură

Cu Murakami mai greu. Nu am altă opţiune decât să aştept prima traducere din japoneză a lui 1q84. Rusă sau engleză? Oricare din ele. Până una alta traducătorul rus al lui Haruki-sensei, Dmitri Kovalenin, ne bucură cu traducerea filmului “Pădurea norvegiană” pentru premiera lui din decembrie. Aşteptăm.

Cu Bolaño mai uşor. Am toate operele lui în spaniolă. De vez en cuando îmi organizez câte un festin şi savurez o carte în original. Nu mă grăbesc nicăieri. De când a murit nu scrie decât foarte rar. Nu sunt fraier, mă refer la faptul că şi acum se mai găseşte câte un manuscris-două, inedite pe parcursul vieţii. Deci într-un fel Robertino al nostru chiar continuie să scrie.

Am optat pentru “Convorbiri telefonice” (Llamadas telefónicas (1997)) din motivul că citisem anterior o povestire tradusă în engleză pentru New Yorker. Era bună sau aşa părea. La verificare s-a dovedit a fi convenţională: legături amoroase, vagabondaj, crime, literatură. Dar mai ales poezie. Tipic pentru Bolaño: el – o corcitură de poet şi detectiv; ea – actriţă de filme porno sau prostituată.

Luate în ansamblu par a fi scrise pentru revista Playboy sau ceva de genul. Tocmai din acest motiv, citindu-l, devin din ce în ce mai puţin interesat de scriitorul Bolaño şi din ce în ce mai mult de personajul Bolaño. Cel care a trecut de la versuri la proză pentru ca să-şi întreţină cei doi copii ai săi: Alejandra şi Lautaro. Fiindcă salarul de chelner într-un bar de pe litoralul catalan era pea mic pentru asta. Sunt diferite motivele pentru a scrie. La fel ca şi motivele pentru a-l citi.

În tot cazul am să caut acel bar. Nu în cărţi.

Spre deosebire de Murakami, Bolaño nu ne alintă cu referinţe muzicale. O fac în locul lui. Mi se par potrivite cu stilul.

Bunbury. Spaniol.

Zoé. Nişte mexicani.

Despre cărţile lui Roberto Bolaño am mai scris:

Tags: , , ,

Comments are closed.