July 22, 2010 1

Scot limba

By in china

– Scoate limba! era chemarea adresată de pe coperta colecţiei de povestiri scrise de chinezul Ma Jian. Foarte bine. După ce le-am citit pe primele 3 am acceptat să o scot. Cred că merită efortul. Fiindcă e un spărgător de mituri. Răsturnător de iluzii. Şi fiindcă e un scriitor de marcă, lucru care se simte de la o poştă, chiar şi pe seama celor cinci povestiri din care e formată colecția.

Care-i treaba cu mitul?

Din perspectiva Occidentului cunoaştem un Tibet idealizat, în mare măsură şi datorită flerului imbatabil al lui Dalai Lama. Care i-a cucerit pe formatorii de opinie şi care au dus steagul mai departe. O ţară a arhonţilor, ce mai! Unde n-ai căta, numai mănăstiri şi iluminaţi. Examinând feţele şfichiuite de vânt a păstorilor de iaci şi, în special, privirile lor şmechere, stai şi te întrebi ce-o fi cu spiritualitatea lor. Apropos, o mai ţii minte pe Alexandra David-Neel? Franţuzoaica care a stat în Tibet. “În ţara bandiţilor gentilomi” se numea cartea sa, pe care, spre regret, am abandonat-o prematur. Dar sună bine sintagma “bandiţi gentilomi” n’est ce pas?

Din perspectiva oferită de Ma Jian ajungem să cunoaștem un altfel de Tibet. Sălbatec și terifiant. Violurile, incestul și cruzimea cu care se desfășoară anumite ritualuri stârnesc un val de repulsie. Măi să fie? Apoi începi să reflectezi. Au nu instinctele animalice și încălcarile de tabu au configurat mitologia greacă? Oedip, Medeea, Electra – au nu mergeau și ei pe aceeași pantă lunecoasă? Mergeau. Limitele umanului – despre asta e vorba în egală măsură la Sofocle și Ma Jian.

Acum că ne-am lămurit cu valoarea scriitoricească a chinezului nărăvaș, lucrurile nu devin prin nimic mai facile. Tibetul imaginar și Tibetul real – în ce măsură suntem abilitați să judecăm starea de fapt a lucrurilor?

Îmi aduc aminte de discuția cu prietenul meu N în care ne-am referit la cultura aborigenilor din Australia. – Niște amărâți, rămași în afara civilizației, – asta era în linii mari opinia prietenului. Eu – oripilat. Cum să fie, când scara lor valorică este diferită! Nu se pot măsura culturi diferite cu aceiași riglă. Dacă în capul mesei la europeni stă crucea, banul și liberté, égalité, fraternité, la frații noștri aborigeni stă magia, visele, legătura cu natura. Suntem calici într-un fel anume, altul decât ei. Și-atât.

Constatarea asta nu este atât de simplă pe cât se pare. Dacă anumite culturi zic că practicarea canibalismului ritualic e în regulă, îi vom pune imediat pe dietă sau vom trece pe alături (nu neapărat indiferenți)? E clar cum ar proceda George W. Bush, noi, însă, ce facem? „Să treci pe-alături” e copleșitor de greu. Dimensiunea politică a acestei poziții este non-intervenționismul. Contrariul jocului făcut de Bush în Irak. Căci cel puternic este în mod automat cel drept. Dar adevărul zmuls prin forța brută nu ne interesează pe noi. Nici pe căpitanul navei spațiale Enterprise. Și-atunci ce facem?

Scoatem limba.

However… Da’ s-o ascultăm mai bine pe Kesang Marstrand că bine zice.

Tags: , ,

One Response to “Scot limba”

  1. Juan says:

    In Tibet pina in 50 exista sclavia, doar ca astea din SUA care lupta cu spuma la gura uita sa spuna despre acest mic amanunt.