February 24, 2009 1

Viitorul este o pagină albă

By in america latină

Astăzi pe noi ne învaţă ca numele să nu fie niciodată schimbate în orice limbă nu am vorbi. Însă, eu ţin minte că fiind copil regretam faptul că numele meu nu are un echivalent englezesc sau franţuzesc şi îi priveam cu invidie pe cei a căror nume se putea traduce prin Marianne, John sau Jean, Serge, până chiar şi Basile. Mie mi-ar fi plăcut să-mi imaginez că undeva pe alt pământ locuieşte un alt „eu” – poate în Franţa, poate în Etiopia.

Între timp eu rămâneam întotdeauna „eu” şi nimic în lume nu putea schimba acest lucru.

Scurta şi minunata viaţă a lui Oscar Wao

Scurta şi minunata viaţă a lui Oscar Wao

Exact acelaşi lucru i s-a întâmplat lui Oscar Wao, personajul bizar din romanul lui Junot Díaz, autorul scurtei şi minunatei sale vieţi. La fel ca și Oscar Wao, Junot este originar din Republica Dominicană, naturalizat în Statele Unite. Mai concret în „marele terci american” – oraşul New York. În fine… o suburbie a oraşului.

Stirpea caraibă – fertilizant puternic pentru cultura americană – transcede sută la sută în limbajul cărții, Spanglish. Spangleza: o engleză contaminată puternic de spaniolă. „Contaminată” mi se pare cuvântul potrivit – cam aşa concepem noi argoul vorbit în Bălţi unde avem ocazia să auzim conjugarea românească a rusismelor „sâr”, „kran”, „buterbrod” („Eu în toată dimineața mânânc buterbrod cu sâr”, – declară fiică-mea după numai o săptămână de vacanţă la Bălţi!).

Aveam dubii în privinţa traducerii româneşti a cărţii, nu-mi imaginam ce se poate face cu spaniolismele obişnuite pentru urbea nord-americană, însă totuşi străine pentru urechea românească. În cele din urmă soluţia traducătorului a fost optimală: text redat în spaniolă fără trimitere la subsol. Exact aşa aş fi procedat eu, eventual, dacă aş transcrie argoul bălţean – fără trimitere la subsol, fără ghilimele, fără caractere italice.

Şi totuşi un an trăit de mine printre spanioli mi-a facilitat enorm lectura, în timp ce pentru alţii..?

Dar basta cu detaliile de fond. Oscar Wao, personajul central al poveștii este un băiat care nu se schimbă. Obez, dar cu voinţa slabă, amator de SF şi veşnic amorezat, Oscar o face pe dracu-n patru ca să rămână tot el. Un personaj cunoscut de toţi nu-i așa? Nu mă gândesc la oamenii obezi, fireşte, ci la comunitatea de fumători, iubitori de dulciuri, iubitori să întârzie la servici, iubitori să nu facă patul – hei! cine e fără păcat primul să arunce piatra în Oscar, căci tocmai aici începe partea cea mai frumoască a poveștii!

Fukú

Fuku este un concept pe care descendenţii spaniolilor şi ai africanilor din Caraibe l-au „moştenit” de la populaţia indigenă tainos. El este un „semn rău”, calitatea definitorie a ceva care, dacă ţi se întâmplă, nu îţi aduce decât nenorocire. Un astfel de fuku este Cristofor Columb, a cărui nume nu se recomandă a fi pronunţat în Republica Dominicană fiindcă „n-o să-ţi meargă”. Este evident că, pentru sărmanii tainos, Columb este demonul care i-a adus în pragul exterminării, însă este curios faptul că această trăsătură a fost preluată de toată populația dominicană, devenind, probabil, răspândită în cursul luptei pentru independenţă.

Mă întreb dacă georgianul Ioseb Jughashvili nu este și el un fuku al moldovenilor? Sau „tătuca Lenin”? Graba cu care i-am demontat statuile denotă că este un veritabil fuku. Prezența lui acolo, în piaţa centrală a oraşului (a oricărui din oraşele din URSS) îi vrăjea pe unii şi îi înfricoşa pe alţii. Am respirat uşor când a plecat, am scuipat de trei ori în guler şi am încercat să ne vedem de treabă.

În esenţa sa, fuku este ca şi un blestem. Însuşi faptul că ştim de existenţa lui nu ne lasă să ne schimbăm, nu îl lasă pe Oscar Wao să se schimbe. Meritul lui Junot Díaz este că a transformat credinţa populară în fuku într-un concept karmic, o explicaţie a comportamentului uman pus în mișcare de forţe ale subconştientului.  Cartea ne face cunoscută istoria a  trei generaţii de dominicani care termină negreşit în punctul de plecare. Dead end. Fundătură.

Cred că dacă Oscar Wao ar fi fost capabil să uite măcar pentru o clipă despre trecutul său dominican (sau dacă noi, moldovenii, am fi uitat pentru o clipă că suntem moldoveni) viitorul s-ar fi aşternut în faţă ca o pagină albă.

Forţa care ne ţine în lanț, sunt lucrurile pe care credem că alţii le cred despre noi. Cu alte cuvinte, dacă Oscar nu s-ar fi antrenat zilnic să creadă că nu este decât un grăsun amărât căruia nu îi este dat să cunoască iubirea unei fete, dacă noi nu ne-am fi antrenat să credem că nu suntem în stare de o performanţă la fel de bună ca cea a balticilor, poate că ne-am urni din loc…

Zafa

Tot la dominicani zafa este semnul de bun augur. Este inversul unui fuku, lucrul care dezleagă un blestem şi urneşte carul din loc. Ceea ce m-a urnit pe mine din loc a fost realizarea faptului că viitorul este o pagină albă. Nu s-a întâmplat o singură dată, ci de mai multe ori: atunci când am început să-l citesc pe Albert Camus la 15 ani, când m-am îndrăgostit pentru prima oară, când am mers la facultate, când am mers la serviciu, când m-am însurat, când s-a născut Roux, când am mers într-o altă ţară la masterat, când s-au născut gemenii… când am citit „Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao”!

La fel ca şi fuku, care e o consecință a faptului că zilnic ne antrenăm subconştient să credem ceea ce cred alţii despre noi, zafa e o meserie pe care trebuie să o practicăm zi de zi. În fiecare dimineaţă să ne trezim cu gândul că viitorul e o pagină albă.

Zafa!

Tags: , , , , , ,

One Response to “Viitorul este o pagină albă”

  1. […] sa viață. Junot Díaz este un dominican newyorkez autor fără pereche. Un dominican integrat. Concepția lui despre fukú și zafá este o revelație pentru mine… Sunt atât de absorbit de lectură încât uit și de […]