June 13, 2010 1

Alături de câinii romantici

By in america latină

După o discuție fulminantă la finele săptămânii precedente despre futilitatea rimei (ce risipă!) m-am întors la versurile care contează. Pentru mine firește. Însă fiindcă-s în spaniolă (că-s de Robertino Bolaño, prietenul nostru) iată o modestă încercare de a-l reinventa pre românește:

Câinii romantici

La acea vreme aveam douăzeci de ani
și eram nebun.
Am pierdut o patrie,
însă am câștigat un vis.
Atâta timp cât aveam acel vis
restul conta prea puțin
Nici de lucru, nici de rugăciune,
nici de carte când se crapă de zi
alături de câinii romantici.
Iar visul habita vidul din sufletul meu.
O cameră de lemn,
în penumbră,
într-un plămân tropical.
Uneori mă întorceam în sinea mea
și vizitam acest vis: statuie înmărmurită
în gânduri fluide,
un vierme alb încolăcit
în iubire.
Iubire cu suflul la gură.
Vis înăuntrul altui vis.
Coșmarul îmi zicea: vei crește.
Vei lăsa în urmă imaginea durerii și a labirintului
și vei uita.
Însă la acea vreme să crești era o crimă.
Sunt aici, ziceam, alături de câinii romantici
și aici voi rămâne.

După cum știi bine, Bolaño s-a lăsat de versuri abordând proza din simplul motiv că aceasta se plătea mai bine. Iar el avea doi copii de crescut: Alejandra și Lautaro.

Așa.

Tags: ,

One Response to “Alături de câinii romantici”

  1. Victoria* says:

    Felicitari! mi-a placut mult…

    “Bolaño s-a lăsat de versuri abordând proza din simplul motiv că aceasta se plătea mai bine. Iar el avea doi copii de crescut”

    mi-a adus aminte de asta, chiar daca povestea e un pic diferita

    http://www.youtube.com/watch?v=Is-WoCsXrBA