May 27, 2010 2

Vagabonzii mei preferați

By in america de nord

Trebuie să-l descarc pe John Fante din sufletul meu. Să mă descotorosesc de Bandini – asta e.

Căci de două săptămâni nu mai pot citi. Credeam că e de vină munca la plantație, dar s-a întâmplat să fiu très occupée și mai înainte. Și pasionat când eram, tot găseam timp să citesc. Chiar și dacă mă amorezam nu pierdeam gustul lecturi. Bandini e de vină.

După anumite lecturi, lucrurile nu mai sunt cum au fost. Până la Întreabă praful (1939) am manevrat frumușel de la Julio Cortázar la Venedikt Erofeev și Charles Bukowski, de la cei doi la Carlos Balmaceda și apoi la Adolfo Bioy Casares. Vagabonzii mei preferați. Bolaño se integrează în gașcă, dar a fost mult Bolaño anul precedent și cum omul s-a dus de printre noi, tre să-l iau în doze mici că se termină…

Așadar, John Fante. Descoperit de Charles Bukowski după un demisiècle de obscuritate. Descoperită pe raftul unei biblioteci, o voce stridentă, neprefăcută, de o sinceritate obscenă.

Astfel e al său Bandini – vanitos și miraculos de curat. Transformarea pe care o parcurge acest personaj e un catharsis pentru cititor. După ce parcurgi romanul rămâi cu gustul bizar de a fi trăit o viață în plus. O viață intensă, amăruie și acrie în același timp. A iubi, a urî, a fi rătăcit, a clădi o biografie din niște cioburi sparte, precum niște piese minuscule dintr-un puzzle imens. Care brusc capătă sens.

Așa e Bandini. O pacoste. Ți-e milă de el și totodată îl invidiezi.

Reușita lui John Fante de a ține în stare de echilibru aceste două imagini contradictorii dă dovadă de mare talent. Reușita Americii de a-l ingora atâta amar de vreme dă dovadă de multă imbecilitate. Reușita lui Charles Bukowski de a-l re-descoperi – smerenie. Americanii zic: humbleness. Noi uităm acest cuvânt și această calitate rară.

Cum o să ies din această paralizie literară e un mare mister. Un sfat dacă se poate…

Sau mă întorc la Bolaño?

Tags: , , , , ,

2 Responses to “Vagabonzii mei preferați”

  1. Vladimir B. says:

    Hai să văd şi eu cine e acest looser Bandini)))

    • Zenu says:

      Să-mi spui ce părere ai. La persoana întâi sună foarte convingător. Dar nu-mi dau seama cum te poți detașa de propriul „eu” într-o măsură atât de mare încât să nu exprimi nici dispreț, nici să te justifici. Mă pun în locul lui Fante și nu-mi dau seama cum o face.

      Deci mă întorc la Bolaño?