January 28, 2010 11

Priveghi în lanul de secară…

By in america de nord

Sincer să fiu n-am știut că e în viață. Poate din cauza că unul din cele mai tari romane din literatura universală, „De veghe în lanul de secară”, a fost scris în ’51. Mai era ceva de adăugat?

Acum că J.D. Salinger nu mai e printre noi, îi simt lipsa.

Am citit romanul dintr-o singură suflare. M-am urcat în tren la Montreal, cartea procurându-mi-o în mod special pentru călătorie. Până la Washington D.C. aproape că am terminat-o. Ultimele pagini deja la hotel. Cititul dintr-o singură suflare e o categorie aparte. Numai când ridicam ochii să văd Burlington, Spingfield… îmi dădeam seama că nu-s în ’51. Iar la New York aveam chef să cobor și să văd ce face Holden în barul din Greenwich Village.

Holden sunt eu.

J.D. a avut mare grijă să nu ne lase un portret. Când s-a făcut ecranizarea era tare necăjit, căci nu vroia ca personajul său să aibă un chip. Fără chip era mai real. Era oricine și fiecare.

De exemplu, eu.

Un rătăcit. Ce vrea un rătăcit de la viață? Să stea de veghe în lanul de secară. Atâta vrea.

Reproduc din original cele mai frumoase cuvinte. Așa cum le-am citit:

Anyway, I keep picturing all these little kids playing some game in this big field of rye and all. Thousands of little kids, and nobody’s around–nobody big, I mean–except me. And I’m standing on the edge of some crazy cliff. What I have to do, I have to catch everybody if they start to go over the cliff–I mean if they’re running and they don’t look where they’re going. I have to come out from somewhere and catch them. That’s all I’d do all day. I’d just be the catcher in the rye and all. I know it’s crazy, but that’s the only thing I’d really like to be.

Odihnește-te în pace, dragă J.D.

Toate lucrurile J.D. Salinger le compilează Rumpus.

Tags: , ,

11 Responses to “Priveghi în lanul de secară…”

  1. as fi vrut sa stau cu el la un ceai…

  2. posmotrel says:

    aici era o dezbatere interesanta despre corectitudinea traducerii in rusa, varianta in care am citit cartea:
    http://tema.livejournal.com/471213.html?thread=239552429

    • Zenu says:

      În română:

      „În orice caz, în mintea mea am văzut o mulţime de copii mititei jucînd un joc în lanul întins de secară. Mii de copii ― şi nimeni în jur, adică nici un om mare, în afară de mine. Şi eu stau la marginea unei prăpăstii ameţitoare. Şi ştii ce fac? Prind copiii să nu cadă în prăpastie. Vreau să spun, cînd aleargă şi nu se uită unde merg, trebuie să le ies în cale şi să-i prind. Asta aş face toată ziua. Aş sta de veghe în lanul de secară. Ştiu că-i o nebunie. Dar e singurul lucru care m-ar tenta. Ştiu că-i o nebunie.”

      De unde au luat rușii „Наверно, я дурак” e o enigmă. A, nu – e o nebunie.

  3. Caulfield says:

    Poate acum o sa ii publice cartile pe care le-a scris timp de 45 de ani si nu le publica.

  4. talex says:

    Cativa ani in urma, parca, se difuza la tvr1 o emisiune, citeste si da mai departe, din cate imi amintesc, emisiunea avea 2 invitatii, un om din “lume”, dintr-un alt domeniu decat cel umanist si un altul, un “specialist”. Acolo am fost martorul dezbaterii acestei carti. Motivul pentru care am citit-o a fost urmatorul, ivitatul afirmase : dupa ce citesti aceasta carte, nu simti nevoia sa mai citesti nimic 6 luni 🙂 eu nu am ramas incantat, am ratat lectura, ma gandesc ca probabil din cauza traducerii, cartea pe care o am e de la polirom, iar “traducerea moderna” imbibata cu limaj de cartier “io frate”, nu m-a cucerit, ar trebui sa caut o editie mai veche, probabil…

  5. Vladimir B. says:

    Dumnezeu să-l odihnească, și pe noi să ne învrednicească să-l recitim cărțile, și de ce nu, să le așteptăm pe cele inedite! Deși eu nu cred că a mai scris…

  6. […] un interviu cu dragul de Bolaño, care se pricepe. Acum îi apar operele. Să sperăm că şi J. D. Salinger nu ne-a lăsat fără călăuză în pădurea întunecată. Răspunsuri sincere la întrebări directe. A nu se trece cu vederea faptul că interviul […]