January 8, 2010 5

Lista cu cetacee

By in america de nord

Numește-mă cum vrei, dar „Moby-Dick” îmi amintește grozav de o listă de inventar. Ai impresia că grija principală a lui Herman Melville, era să nu uite vreun detaliu în afara romanului, de parcă, realmente, scrierea lui trebuia să devină o călătorie lungă fără escale. Lucrurile stau cam așa:

– Nantucket.

– Prezent.

– Treci la capitolul descrieri geografice.

– Queequeg.

– Da, domnule.

– Capitolul personaje.

– Ahab.

– Ce dreacu?! Io sunt căpitanul acestui vas!

– Pagina 118.

– Narval.

– Aici sunt.

– Capitolul cetacee.

Și așa mai departe în spiritul respectiv. Sunt la pagina 150 și ceea ce mi se așterne în fața ochilor este o cameră de așteptare. Avem în ea o grămadă de valize, cufere, lăzi, rucsacuri, geamantane, care conțin toate aceste lucruri aduse de Herman Melville în strictă conformitate cu lista de inventar. Nu intenționez aceasta ca pe o critică, căci textul mă amuză la infinit și savurez tenacitatea și umorul cu care Melville compune această listă. Ca să aduc un exemplu, am să remarc doar că, după Melville, o cetacee poate avea o conduită de gentilom, în timp ce alta se poate purta prea bine precum un bandit.

Efectiv, toată procedura îmi amintește de faza pregătirii corabiei Pequod pentru voiaj. Principala figurantă la această fază era mătușica milostivă, sora căpitanului Bildad, care se făcea responsabilă de faptul ca echipajului să nu-i lipsească te miri ce pe durata călătoriei.

O dată o vedeai sosind la bord cu un borcan de murături, pentru cămara bucătarului; altă dată aducea un mănunchi de pene de gâște pentru biroul comandantului, unde era locul jurnalului de bord; a treia oară sosea aducînd un sul de flanea pentru încins mijlocul celui ce va suferi de reumatism. („Moby-Dick”, Capitolul XX)

Exact ca o mătușică milostivă Melville ne poartă de grijă să nu abordăm această lectură fără a cunoaște, barem, diferența dintre un cașalot și o balenă cu cocoașă!

Simpatia mea pentru Herman Melville devine de-a dreptul nemărginită în momentul când aflu, de la Jorge Luis Borges, că autorul lui „Moby-Dick” nu are nimic în comun cu un scriitor de oficiu:

Vlăstar al unei vechi familii scăpătate, cu o severă tradiție calvinistă, și-a pierdut tatăl la treisprezece ani. Când a împlinit nouăsprezece, a pornit în prima dintre lungile sale călătorii pe mare; s-a dus ca marinar până la Liverpool. Căpitanul se purta foarte aspru cu oamenii de la bord; Melville a dezertat pe una dintre insulele Pacificului. Locuitorii, care erau canibali, l-au primit să stea printre ei. O sută de zile și o sută de nopți a trăit acolo, până când l-a răscumpărat o corabie australiană. La bordul acestei corăbii, Melville a condus o răzmeriță. În 1875 s-a întors la New York. (JLB, „Biblioteca personală”)

Uite-așa o listă de peripeții.

Tot Borges, în felul său laconic, suflă vânt în pânzele lecturii: „Melville avea, ca și Colridge, obiceiul disperării. Moby Dick este, de fapt, un coșmar”.

Între timp, pe 9 ianuarie curent la New Bedford Whaling Museum se pune la cale un Maraton Moby-Dick pe durata căruia romanul va fi lecturat non-stop timp de 24 de ore. Cei din Boston pot să profite de ocazie.

Iar desenatorul Matt Kish, între timp, ilustrează zilnic câte o pagină din Moby-Dick.

Navigăm mai departe.

Tags: , ,

5 Responses to “Lista cu cetacee”

  1. offtopic, felicitari pentru blog. imi place! am intrat de la ernu.
    deci ai intrat in blogroll-ul meu! 🙂

  2. Vladimir B. says:

    Te-am lămurit cu dilema: Orientalistul (Reiss / Orientalism (Said)? Ia vezi la mine pe blog!

  3. Vladimir B. says:

    Nebunie curată şi propus Matt Kish ăsta!

    Sincer să fiu, mie desenele lui nu-mi plac, le găsesc cam fuşerite…

    Mai ai răbdare să ceteşti MB?

    • Zenu says:

      MD? Aye.

      Uite o selecție de fraze savuroase pe care îmi place să le întorc pe față și pe dos: 🙂

      Call me Ishmael.

      I love to sail forbidden seas, and land on barbarous coasts.

      „Me sabbee plenty” – grunted Queequeg, puffing away at his pipe and sitting up in bed.

      Delight, – top-gallant delight is to him, who acknowledges no law of lord, but the Lord his God, and is only a patriot to heaven.

      No more my splintered heart and maddened hand were turned against the wolfish world.

      Clam or Cod?

      Be sure of this, O young ambition, all mortal greatness is but disease.

      …I cherish the greatest respect towards everybody’s religious obligations, never mind how comical, and could not find it in my heart to undervalue even a congregation of ants worshiping a toad-stool.

      Starbuck was no crusader after perils; in him courage was not a sentiment; but a thing simply useful to him, and always at hand upon all mortally practical occasions.

      Sunt poezie pură 🙂