April 14, 2010 19

Bukowski, cine altul?

By in america de nord, jazz

Câtă nedreptate pe lumea asta. Ce-o fi cu piața românească de carte de alege cele mai slabe romane ale turcoaicei Elif Șafak? După „bastarda Istanbulului”, care este oarecum tolerabilă deși la limita trivialității, bate ceasul „nebuniilor incipiente” – un roman despre migranți. Witty, dar prea stilat a la „Nevestele disperate”. Am ajuns la pagina 180, ce să mă fac? Am citit între timp vreo patru cărți bune printre care Erofeev, Chomsky, Codrescu…

Și unde pui că Elif Șafak chiar e o scriitoare isteață. The Flea Palace m-a încântat. Imaginează-ți o casă veche din Istanbul în care locuiesc tot felul de ciudați: o contesă rusă, o prostituată, doi gemeni suicidali, etc. Un deliciu! The Gaze este o carte nemaipomenită. Scriitoarea ne plimbă cu nonșalanță prin taigaua siberiană depănându-ne povestea unui liliput și a unei grăsane. Pură fascinație!

De fapt explicația e simplă. Românii traduc leneș – din engleză. Că e mai la îndemână. Într-adevăr, cele două romane apărute în România au fost scrise de autoare în engleză. Fiindcă locuiește o mamă de ani în Occident și-i vine bine pe limbă. Dar ceva se pierde, vezi bine, căci diferența e mai mult decât sesizabilă. Poveștile de care am amintit mai sus au fost scrise în turcă. Avantaj!

Deci. Am terminat Codrescu și fiindcă încă nu mă simt apt să mă întorc la Șafak, scotocesc pe rafturi. Și navighez pe net. Găsesc la happy_book_year un post despre scriitori și păsări (anterior au fost scriitori și câini, mai demult – scriitori și pisici). Acum dau de o poză cu scriitorul Céline în compania unui papagal. Stai așa! Nu Celine era personajul smintitului Bukowski? Da-da: „De duzină”. Foarte bine, zic, cu așa mutră, e cazul să-l citim și pe Céline.

Îmi pun o muzică din New Orleans. M-a bătut dorul. Ascult o compilație Putumayo. Faină ca toate compilațiile Putumayo. Baby Won’t You Please Come Home de Tompsy Chapman. Uite-aici ca să-ți faci o idee o variantă mai bună cu inegalabilul Miles Davis:

Un momento, zic, da de ce n-aș citi chiar Bukowski?

La o parte Țepeneag, Ferguson, Zamiatin, Șafak, Coetzee, Mahfouz, Canetti, Sōseki, García Márquez, Kapuściński. Hotărât lucru. Citim „Factotum”. Romanul pe care mi l-am pitit pentru „zile negre”.

Și gata.

Nu gata. Deschid romanul și citesc la prima pagină:

Am ajuns la New Orleans pe ploaie, la 5 dimineața. O vreme am stat aiurea în stația de autobus, dar oamenii mă deprimau, așa că mi-am luat valiza afară în ploaie și am început să merg. Habar n-aveam unde se află mahalaua cu pensiunile ei.

Ce minunat! Câtă eliberare. Și ce semn de bun augur coincidențele astea! New Orleans dincolo, New Orleans dincoace… Minunat!

P.S. Mai târziu, pe twitter, via thebookdesigner, încă un citat din Bukowski:

Some people never go crazy. What truly horrible lives they must live…

Tags: , , , ,

19 Responses to “Bukowski, cine altul?”

  1. Viorica says:

    melodia e super.

    Pe Bukowski inca ” nu l-am incercat”. eu am o reticenta fata de scriitorii din mediul american. Nu stiu de ce dar nu-mi plac. Desigur ca afirmatia este foarte generalizata….

    Dar melodia este superba.

    PS. imi place la nebunie cum scrie Mahfouz ( am observat ca l-ati dat deoparte 🙂 ).

    • Zenu says:

      Pe Mahfouz l-am amânat, nu l-am dat de pe cântar. Îmi place şi mie cum scrie. În special “O mie şi una de nopţi şi zile”. Am scris despre ea aici. Dar mi-am luat “Băieţii de pe strada noastră” – e în listă!

      Bukowski e fenomenal. El, dar şi Salinger, Kerouac, Capote, Hemingway. Am avut şi eu reticenţă egală faţă de scriitorii americani şi ruşi căci prea eclipsau restul lumii, însă – na! sunt inevitabili. M-am împăcat cu acest gând. 🙂

  2. Am trecut prin Bukowski – “Женщины” … nostim stuff !

  3. ryunoske says:

    Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns acasă, m-am căcat, apoi am intrat la tine pe blog, pentru că și net-ul e un lucru aproape de neevitat.
    Uff… probabil mai sus eu l-am citat pe Bukowski, dar asta e și viața mea, nu doar a lui Chinaski, un personaj care mă enervează și mă amuză în același timp.

    • Zenu says:

      Dac-ar intra Bukowski la mine pe blog (până la sau după defecare) m-aș fi sculat în picioare în semn de respect. E adevărat, Bukowski ar fi spus-o cam așa cum ai zis-o, dar el nu se rezumă la atât. Buda oferă și ea un punct de vedere mai realist și mai onest decât multe alte puncte de vedere (tribuna de pildă) și asta e!

      Dar e bine să fie avizat potențialul cititor despre acest aspect bukowskian, căci cine știe, se poate nimeri un cititor mai cu toane și n-o să-i pice bine recomandarea. În fine, chiar și io, m-am sinchisit să-i recomand cartea mătușii mele care se arătă tare curioasă. Da mai bine să-l descopere ea individual, că io nu mă responsabilizez de eventualele-i reacții. (Chit că mătușa e luminată foc :))

      • ryunoske says:

        te-ai fi ridicat în picioare? atunci eu m-aș așeza pe scaunul tău, desigur dacă nu ar face-o bukowski înaintea mea.
        “Respect”… “monumente”… “imnuri”… “fenomenal”… sunt niște cuvinte pe care eu nu dau 2 bani.
        Omu își descrie drama vieții, toată tinerețea a fost un lăbar și abia la bătrânețe începe să fută pizdă (să fută masiv e adevărat), iar voi îl ridicați în slăvi, el nu a cerut respectul nimănui.

        • Zenu says:

          Ia ce fericire că m-ai luminat! Văzt și io „Born Into This”, etc. așa că lucrurile nu erau tocmai tulburi dinainte de „senzaționala” ta lămurire. Dar e un defect în punctul tău de vedere, Ryunoske: omul n-a cerut respectul nimănui, să-i dăm deci brânci, căci oricum nu-i pasă. Whatever. Oricum am impresia mea e că-l confunzi pe Bukowski cu Chinaski.

  4. ryunoske says:

    … ok, nu brânci nu tre de dat nimănui, ai și tu dreptate

  5. Vladimir B. says:

    ce “dialog” inadecvat, de parcă aţi descoperit ieri proza lui Bukowski! Trvialitatea este taman ceea ce nu-şi dorea omul să fie plimbat prin discuţii…

    Dar parcă afişarea se referă la alt autor. Şi aş fi fost curios cum o receptează pe ea cei avizaţi şi neavizaţi!

    • Zenu says:

      Sorry, dar chiar n-am înțeles la ce alt autor te referi. Sunt menționați aici Elif Șafak și Celine. Pe Celine îl știu doar în calitate de personaj din „De duzină”. Ar trebui să mă interesez de ce scrie, cred.

      Sau spui că nu-l recunoști pe Bukowski în descrierea de mai sus?

    • Zenu says:

      Apropo, de „descoperire”, l-am descoperit pe Bukowski în spaniolă. A fost foarte haios. Într-un anumit fel. Madrid, 2004. Stăteam două ceasuri la coadă să văd armata de teracotă din Xian și la un moment am leșinat. A fost o experiență unică. Insolație, cred. Aveam cartea lui Bukowski la mine. Am trecut la umbră, am citit… nici nu mi-a păsat de ce s-a întâmplat. Bukowski are un efect terapeutic asupra mea. De atunci, în anumite momente de dezgust, caut să reeditez acest efect terapeutic. Apropo și de biblioterapie.

      Dar sunt de acord cu tine, e jenant să-i cotrobăim prin rufe. Omul nici nu mai e pe lumea asta din 94. Ridicat, așezat… n-are nici o relevanță. Însă Ryunoske are un p.d.v. eu am altul, ne-am lămurit în cele din urmă, asta e… n-ai ce-i face…

  6. Vladimir B. says:

    La Elif Șafak mă refeream!

    Iar de Celine ce să spun? Moarte pe credit și Călătorie la capătul nopții — sunt cărțile mele de căpătîi…nu insist, căci pot să-ți blochez Exporer-ul la cîte pot să scriu despre acest nemernic genial))))))

  7. Vladimir B. says:

    Chiar nu amîna, frate! Nu știi ce pierzi, trăind fără Monsieur Destouches (e numele bunicii lui, pe care o iubea cu disperare, de fapt, Celine e un pseudonim!)

  8. v.ernu says:

    hop si eu in tirg…
    Zenu fugi repede dupa Celine…. da repede… alea de zice Vladimir…
    Eu pe Elif Șafak am descoperit-o vara asta, la bulgari pe plaja.. supa ce m-am chinuti cu primele 50 de pg… m-a incintat, dupa… Bastarda Istambulului… Amicul meu Stenescu (care se face vinovat de traducerea, fie si din engleza a cartilor lui Safak… mari probleme in romania cu traducatotii din turca… dar vin si alea) mi-a laudat-o mult.. i-a luat si un interviu (se gaseste pe google)… Tot incercam sa o aducem in romania la festivalul nostru… tipa e foarte isteata… Dar te cred pe cuvint Zenule… acum am pe masa Sfintul nebuniilor incipiente (vroiam sa ti.o fac cadou dar daca ai citit-o o primeste altcineva hihi)…
    v.e.

    • Zenu says:

      Șafak e maladeață, întrebări nu-s. Eu când mă oftic o fac fiindcă am în spate celelalte două romane turcești ale autoarei. Dar chiar și aici uite ce chestii splendide zice:

      „Pe șaua unui nomad nu era loc pentru memento mori, albume de familie, fotografii din copilărie, scrisori de dragoste sau jurnale adolescentine – toate moarte demult, însă niciodată lăsate să se odhnească în pace. Nu, nici unul dintre aceste lanțuri solide. Doar libertatea care își merita numele, extrem de pură și de simplă, putea călări pe șaua unui nomad.”

      Sau, ceva mai departe:

      „Sunt ancorată într-o lume care fixează numele pentru totdeauna, unde literelor nu li se permite să intre în delir. Dar de fiecare dată când bag lingura în supa alfabetului, sper să pescuiesc noi litere care să-mi recompună numele și, odată cu el, destinul.”

      Deci cine o câștigă de cadou, să ia creionul și să sublineze, hehe.

      Zi-i lui Stenescu să se ocupe de Nuruddin Farah, e un scriitor somalez de limbă engleză, aproape neștiut pe meleagurile noastre. (Aproape, căci trei din amicii mei și io i-am citit trilogia). Scrie despre dictatură într-un fel în care Soljenițîn nici n-a visat să scrie.

    • Zenu says:

      Aps. L-am căutat pe Celine în vreo câteva librării – Diverta și Cartier – nici urmă. Știu că l-am văzut o dată mai demult, dar deh, nu era Vladimir să-mi zică să pun mâna pe el imediat. Păcat… Mai e speranță la Luceafărul, văd mâine…

  9. Fucktotum says:

    […] citit cartea cu vreo lună în urmă – pe asta o știi (apropo, încă nu am terminat cu Șafak, mai durează). Acum am văzut și filmul cum și era de […]