September 1, 2009 14

1001 de cărţi? Mai vedem noi

By in africa, america de nord, america latină, asia, digresiuni, europa de est, europa de vest
M-am amuzat de lista celor 1001 de cărţi care merită să fie citite în decursul unei vieţi. Listomania este un fenomen aparte care este demn de a fi studiat în profunzime de sociologi, căci, indubitabil, e o chestie care ţine de viitor. În adolescenţă, eu şi cu prietenul meu N, am compilat o listă asemănătoare pentru o colegă din clasă. Colega arăta bine (sunt sigur că şi acum arată OK, doar că nu ne-am văzut de un habar de vreme), iar noi doi ne-am  extaziat de oportunitatea de a ne da mari şi de a discuta odată în plus la subiectul interminabil. (Aş fi curios să dau de acele notiţe să văd dacă eu însumi am ţinut cont de propria-mi agendă.)
Imagini din arhivă: 1001 de nopți chirilice ;)

Imagini din arhivă: 1001 de nopți chirilice 😉

Merită să remarc faptul că sarcina propusă de titlul cărţii – 1001 de titluri a fi citite în cursul vieţii – este utopică din start. Teoretic –  e fezabil, dar nu cred să se găsească multă lume.

Personal, duc un jurnal al cărţilor citite din 1987 şi între timp am cumulat cca. 750 de titluri. Am confruntat lista cărţilor citite de mine cu cele promovate de Peter Boxhall şi am numărat 125 de cărţi care se suprapun. Ar mai fi vreo 60-70 din lista lungă pe care mi-ar plăcea să le fi citit s-au intenţionez să le citesc vreodată. Deci, 200 din 1001? Nu e cine ştie ce rezultat.

Scorul acesta se datorează faptului că lista gravitează către scriitorii de limbă engleză (ceea ce e natural pentru publicul cititor de origine anglo-saxonă) şi este orientat spre clasici şi laureaţi ai Premiului Nobil. Asta face ca anumiţi scriitori din America Latină, Japonia şi Europa continentală să fie reprezentaţi  simbolic cu câte o carte sau două (Gabriel Garcia Marquez sau Jorge Luis Borges) în timp ce unii scriitori din SUA sau Marea Britanie beneficiază de întreaga bibliografie (aproape :)). Unele titluri surprind: „Alice în Ţara Minunilor” e o carte care merită, desigur, a fi citită în copilărie, dar dacă ai pierdut acest tren, nu cred că trebuie să revii în staţia de pornire. De asemenea, nu înţeleg care a fost logica de a o introduce în top  pe Agatha Christie – la câte a scris tot vei fi obligat să-i citeşti măcar una până mori? Concluzie: lista propusă este o sumă de clișee, political correctness şi marketing.

Dar poate fi altceva? Un exerciţiu ca acesta este  a priori subiectiv. Acum am să fac prostia să dau o listă proprie – în pofida subiectivismului intrinsec, nu pot rezista tentaţiei!

Disclaimer: Vă propun câte 10 titluri pentru fiecare regiune. Am căutat să nu dau mai mult de un titlu pe autor. Toate cărţile sunt citite de mine. În clasici nu m-am băgat – mi s-a părut indecent să-i judec (oricum deja şi-au câştigat obolul). Mii de scuze pentru africani, care sunt reprezentaţi de numai 4 autori – lucrez la acest capitol.

Europa de vest

  1. Albert Camus – Ciuma
  2. Umberto Eco – Numele trandafirului
  3. Max Frisch – Numele meu fie Gantenbein
  4. Arturo Pérez Reverte – Pictor de război
  5. José Saramago – Evanghelie după Isus
  6. Patrick Süskind – Parfumul
  7. Antonio Tabucchi – Susţine Pereira
  8. Julian Barnes – Istoria lumii în 10 ½ capitole
  9. John Fowles – Magicianul
  10. Romain Gary – Adio, Gary Cooper

Europa de est

  1. Milan Kundera – Insuportabila uşurătate a fiinţei
  2. Franz Kafka – Metamorfoza
  3. Milorad Pavić  – Dicţionarul hazar
  4. Ismail Kadare – Palatul viselor
  5. Mihail Bulgakov – Inimă de câine
  6. Paul Goma – Din calidor
  7. Witold Gombrowicz – Cosmos
  8. Andrei Platonov – Cevengur
  9. Karel Čapek – Război cu salamandrele
  10. Arkadi şi Boris Strugațki – Orașul damnat

Asia

  1. Haruki Murakami – În căutarea oii fantastice
  2. Kenzaburo Oe – O istorie personală
  3. Salman Rushdie – Versetele satanice
  4. Gao Xingjian – Muntele sufletului
  5. Orhan Pamuk – Cartea neagră
  6. Yasunari Kawabata – Dansatoarea din Izu
  7. Aravind Adiga – Tigrul alb
  8. Dai Sijie – Balzac şi micuţa croitoreasă chineză
  9. Elif Şafak – Palatul păduchilor
  10. Amos Oz – Poveste despre dragoste şi întuneric

America de Nord

  1. J.D. Salinger – De veghe în lanul de secară
  2. Truman Capote – Mic dejun la Tiffany
  3. Jack Kerouac – Pe drum
  4. Yann Martell – Viaţa lui Pi
  5. Ernest Hemingway – Fiesta
  6. Charles Bukowski – Poşta
  7. Kurt Vonnegut – Abatorul cinci
  8. Francis Scott Fitzgerald – Blândeţea nopţii
  9. Ray Bradbury – Fahrenheit 451
  10. John Barth – Himera

America Latină

  1. Roberto Bolaño – O stea îndepărtată
  2. Julio Cortázar – Poveşti cu cronopi şi glorii
  3. Gabriel Garcia Marquez – Un veac de singurătate
  4. Mario Vargas Llosa – Războiul sfârşitului lumii
  5. Miguel Ángel Asturias – Ciclonul
  6. Subcomandante Marcos – Morţii incomozi
  7. Jorge Luis Borges – Aleph
  8. Jorge Amado – Dona Flor și cei doi soți ai ei
  9. Ernesto Sábato – Despre eroi și morminte
  10. Adolfo Bioy Casares – Invenția lui Morel

Africa

  1. J.M. Coetzee – Dezonoarea
  2. Naghib Mahfuz – O mie şi una de nopţi şi zile
  3. Nuruudin Farah – Lapte dulce şi acru
  4. Ngũgĩ wa Thiong’o – Vrăjitorul Ciorii

P.S. Inter alia, aflu de la Alain de Bottom (care, fiind scriitor şi îşi permite să nu indice sursa) că actualmente fiecare 30 de secunde de sub tipar iese câte o carte nouă, iar pentru a citi titlurile oferite spre vânzare pe Amazon ai avea nevoie de 163 de vieţi.

Tags: , , ,

14 Responses to “1001 de cărţi? Mai vedem noi”

  1. Veronica says:

    Spre marea mea rusine-rusinica am citit putine din cartile recomandate..
    Hmmm… e un imbold de a ma pune o data pe citit literatura artistica, ci nu doar de specialitate.
    Mersi de recomandare.

  2. Zenu says:

    Cu plăcere, Veronica. Din păcate lumea de azi e foarte ocupată (în pofida revoluției tehnologice făcute cu ajutorul cărților de specialitate :)) și nu prea are timp pentru lectură. Cu atât mai mult, am socotit că e bine ca puținul disponibil să fie alocat eficient!

  3. fakebeatrix says:

    Dacă e din Africa dar scrie în engleză se pune?
    Am citit acum vreo doi ani În Arcadia a lui Ben Okri şi e mi-nu-na-tă! Habar n-am despre ce este, dar are un ritm al ei care te prinde şi rămâi locului desprins de viaţa ta reală până la ultima pagină iar la urmă nu rămâi cu nimic, numai cu o senzaţie, aşa cam ca un dor, dar fără să-ţi doreşti nimica.

    • Zenu says:

      Numaidecât se pune. De fapt din cei patru nominalizați în listă (=citiți) numai Naghib Mahfuz scrie în arabă, ceilalți – în engleză. Ngũgĩ wa Thiong’o scrie în engleză după care singur își traduce scrierile în materna kikuyu. Amos Tutuola, Chinua Achebe, Ben Okri sunt alți câțiva scriitori care mă interesează. Pe Nadine Gordimer (Africa de Sud) am început să o citesc, Get a Life, dar fără prea mare entuziasm. Probabil n-am nimerit bine.

  4. George says:

    Good job man!
    Sunt lucrari de referinta, unele le-am citit, altele nu, stiu autorii si cred ca este OK.
    E bine ca exista o echilibrare a tendintei de a face TOPUL MONDIAL SI DEFINITIV al cartilor valoroase, care, dupa mine, nu are nici un sens.
    E bun ce-ti place.
    Ma rog, eu sunt un simplu cititor.

  5. PoMaHTuK says:

    mi se pare o crimă că la zona americii latine nu este nici o carte despre dictatori 🙂
    şi este de unde de ales, anul 1974 a fost destul de roditor 🙂
    1974 – “Recursul la metodă” de Alejo Carpentier
    1974 – “Eu, Supremul” de Augusto Roa Bastos
    1974 – “Toamna patriarhului” de GG Marquez
    1946 – “Domnul Preşedinte” de Miguel Angel Asturias

  6. elena prodan says:

    mie mi se pare mai corect de a propune o lista de carti din diferite perioade, epoci…
    iar limita de 10 este CHIAR funny… mai ales pentru cei ce citesc o carte pe noapte…
    breakdown-ul in carti de duminica, si de fiecare zi de asemenea este foarte util…
    de exemplu, Aventurile soldatului Shveik este un “must”, caci comemoreaza o intreaga epoca si pune “accente” pt viitor…

    • Zenu says:

      diferite perioade, epoci…

      Nu zic că-i incorect, dar îmi vine foarte greu să citesc cărți din alte epoci. Anticii (sau chiar clasicii) folosesc un limbaj diferit de cel modern, anumite pasaje sunt intenționate ca material informativ (în epoci când accesul la presă era în cel mai bun caz limitat), altele conțin umor neinteligibil în afara contextului. În exemplu alarmant este că nu am reușit să citesc „Doctorul Jivago” al lui Pasternak. Am abandonat după primele 50 de pagini. Sunt sigur că e bun, nu trebuie să fiu convins, dar ceva n-a mers. Švejk, pe de altă parte e o lacună pe care intenționez să o depășesc în curând. Mă interesează! O vreme mi-am stabilit regula ca la fiecare 5-6 cărți scrise de autori moderni să citesc și câte un clasic. În felul ăsta am trecut prin „Anna Karenina”, „Eroul timpurilor noastre”, „Notițele vânătorului” (astea mi-au plăcut la nebunie), „Madame Bovary”. „Don Quijote” m-a cucerit. În special volumul II. Sunt atras de „Oblomov” și „Sufeletele moarte”. Dar concluzia rămâne valabilă – se cere un efort suplimentar pentru a digera astfel de literatură.

      Apropo, Murakami-sensei menționa pe undeva despre un tip care citea doar cărțile scriitorilor decedați – ăsta fiind testul trecerii în eternitate. După cum vezi în pofida admirației pe care i-o port, nu reușesc mă conformez deloc.

  7. Sunt al 2000-lea moldovean care te vizitează 🙂

    Mă voi conduce de această listă pentru a “nu scăpa trenul” 🙂 Acum citesc Orhan Pamuk Mă numesc roşu.

  8. elena prodan says:

    sunt de acord ca unele carti scrise demult sunt grele de citit. dar pt mine, aceast fapt nu le stirbeste din valoare. din “Lauda prostiei” a lui Erasmus din Rotterdam, publicistica lui Eminescu, lucrarile lui Marcus Aurelius, Gracian afli lucruri care nu le poti gasi pe mainstream.. besides, “i read forbidden books”.. 🙂
    a citit cineva “un moldovean la inchisoare”? o comedie super!

  9. Vladimir B. says:

    “un moldovean la inchisoare”? cine să fie autorul? chiar mă interesează şi pe mine…