October 8, 2011 Off

Ia-l pe Pavić

By in europa de est, literatură

Ia-l pe Pavić. (Un cunoscător ar zice, ia-l de unde nu-i căci omul nostru nu e printre noi din 2009). Dar la Milorad asta nu e tare relevant căci moartea nu l-o fi împiedicat să scrie. O peniță și o foaie de hârtie se găsește oriunde, chiar și dincolo de frontiera palpabilului. Deci așa. „Teatrul de hârtie” e ultima lui bazaconie. Îi zic așa căci nu e nici roman, nici colecție de povestiri. El pretinde că-i o antologie.

Aha. O antologie de povestiri din lumea largă în care autorii de rând cu povestirile acestora sunt plăsmuiri de-ale lui Milorad Pavić. Acum omul cu pipa inventează literaturi: coreeană, românească, turcească, norvegiană, finlandeză et cetera. Numai că proiectul lui nu e făcut pe bune. Românești sau turcești, toate povestirile sunt sută la sută Pavić. Nici un dubiu. Din pipa omului își fac contur aceleași personaje – oameni himere, obiecte însuflețite, destine încrucișate, longitudini lățite, latitudini alungite. Cam asta e ideea.

Dar io n-am probleme cu asta. „Sută la sută Pavić” e o formulă care are suficiente beneficii ca să nu-mi pese de performanța proiectului pretins. La o adică, ia să separăm forma de conținut. De ce o antologie? De ce românescul nu e românesc, ci uneversal? Fiindcă nu există literatură română. Există el. Există ea. Există destin. Există hazard. Există miracole. Toți scriitorii scriu despre aceleași lucruri – lucrurile care ne preocupă în calitatea noastră netăgăduită de a fi de-a veci și pururea ființe umane. Doar atât. Trăsăturile naționale sunt elemente de decor. Eu și cu tine, suntem de același sânge – nu-i așa, Mowgli?

– Așa e, Sahib. Numai că pentru a fi cu adevărat universal, trebuie mai întâi să fii local.

– Ei asta așa, doar pentru a fi autentic.

– Ia-l pe Pavić. Oricât de transnațional ar încerca să fie, în fiecare povestire atribuită unui alt autor, rămâne a fi în mod incontestabil Pavić.

– Și ce? Asta contează? El, ea, destinul, latitudinea & longitudinea rămân aceleași.

– Bun.

– Bun.

Forma a contat întotdeauna pentru Milorad Pavić. Roman – clepsidră, roman – cărți de taroc, roman – cuvinte încrucișate, roman – dicționar, roman – antologie, ce mi-a scăpat?

Scapă Pavić. A scăpat în 2009. Mi-a fost dor de el. Iar asta e ultima lui carte apărută și e savuroasă. Năvăliți prin librării, vă rog.

Tags:

Comments are closed.