În continuarea temei lansate în postarea precedentă, Turcul Pistolar și cu mine, ne-am lansat într-un abordaj de temut al rafturilor din biblioteca personală. Am găsit inter alia cărți pe care le-am procurat de dragul copertelor și, lucru esențial, cărți care nu m-au dezamăgit!
Îmi înșir aici mărgaritarele:
Iat-așa o duzină.
Tags: cărți, coperte, dorota masłowska, haruki murakami, julian barnes, natsume sōseki, ngũgĩ wa thiong'o, niall ferguson, orhan pamuk, roberto bolaño, ryszard kapuściński, tony hawks
Hm, cartea lui Haruki Murakami – Джазовые портреты (Eksmo), eu o am cu o altă copertă, iată-o:
http://www.bookdk.com/sovremennaya_zarubejnaya_proza/319101/
O găsesc ma jazzzzzz!
În general această serie de paperback Murakami este foarte reușită. Place! Dar nasturii și, mai ales, portretele muzicanților de Makoto Wada din ediția mea sunt excelente. A ta are și portretele?
Bien sur! fără acele portrete nu ar fi existat nici cartea!
Dada, sunt fenomenale!
Şi pentru a continua povestea cu copertele, cred cu tărie că noi, ăştia care ne dăm cu părerea, suntem pe nişte nisipuri mişcătoare…căci arta cărţii are o istorie şi a devenit ştiinţă!
În RO povestea stă în felul următor: avem graphic design-eri buni, dar încă stăm execrabil(intenţionat am îngroşat adj.!) cu tiparul! Orice concepţie bună de copertă, sucombă sub neputinţa, nepăsarea şi indiferenţa celor care se ocupă de tipar. Şi aici nu mă gîndesc neapărat la muncitorul din faţa maşinăriei poligrafice, ci la neprofesionalismul celor care nu ştiu ce să-i ceară, atunci cînd sunt lîngă “strung”…
Dinu Dumbrăviceanu care face coperte la TREI, printre altele, iese de fiecare dată şifonat cînd vede produsul finit. Dar ce are de făcut, să meargă el la tipografie?
Ce bine că ai re-machetat!
Da mi-am dat seama 🙂
Să fim oneşti şi să pomenim în acest context de omul care a revoluţionat graphic design-ul de carte,
David Carson e numele lui:
http://www.davidcarsondesign.com/?dcdc=top/t0a
Cînd l-am descoperit, prin 2000, cred, am umblat năuc multe zile, precum ardeleanul utîndu-se la girafă! Aşa ceva nu se poate, a spus descumpănit omul. Şi avea dreptate. Cum şi au aveam tot dreptul să fiu dezarmat, cu kiloţii în vine, aşa ceva nu mai văzusem))))))
Socant, via Ceziceu primesc aceste minunate Book covers by Dick Bruna:
Each book first begins with a little idea
Mersi, Olga!
Desigur că e necesar să existe un top profesionist. Cu juriu, cu note, fără pileală. Bibliofilii trebuie să-și cunoască eroii.
socant? 😀
Ca și cum 🙂
Gasesc ca si asta este o coperta minunata, perfect compatibila cu tematica pe care o abordeaza>
http://www.books-express.ro/book/9780253211736/At-the-Minds-Limit.html
Ce ciudat. Îmi amintește de asta: http://www.filmofilia.com/wp-content/uploads/2009/03/limits_control_poster.jpg
Desigur una e cartea și alta e posterul, dar cuvântul „limits” e și aici și acolo, ambele versiuni fiind destul de apropiate stilistic.
“apropiate stilistic”? Doar cuvîntul LIMITS!
M-am referit la fonturi și culori. Da’ ce doar eu văd așa? Sunt aproape sigur că Jim Jarmusch (dacă a avut un cuvânt de spus în alegerea posterului) a ținut în mână cartea a cărei copertă o găsești minunată :).
Poate că…
[…] de discuţia despre coperte sexy, la care au contribuit generos Ernu şi Bulat, am tras o raită prin librării şi am cumpărat […]
[…] vacanţa de an nou am discutat pe blog despre coperte într-o bucurie. Discuţiile au “degenerat” într-o frumuşică expoziţie de carte […]