Îl lăsăm pe Kundera de o parte. E dezlegare la Kim Ki-Duk în prag de sărbători. Identitate specifică, made in Korea. A slujit în marina sud-coreeană, a stat doi ani la mănăstire, a studiat arte plastice la Paris după care a circulat cu expoziţia sa de pictură prin Europa. Tare-aş vrea să arunc o privire – imaginile sunt […]
Tags: kim ki duk
Eu atât de binișor mă orientez în Tokyo încât mă simt în stare să reproduc harta metroului cu ochii închiși. Ha! Chiar mai bine cu ochii închiși decât cu ochii deschiși. Pe bune. Harta metroului din Tokyo arată exact ca o masă festivă. Palatul Imperial e ca o răcitură. La nord de răcitură stă vinegreta […]
Tags: haruki murakami, pina bausch, wim wenders
“Bine e acolo unde noi suntem” e un enunţ depăşit în epoca globalizării. Cum adică nu suntem? Noi suntem peste tot. În special, noi, Woody Allen, care iaca-iaca e în Barcelona, numa-numa vine din Paris, acuş-acuş ajunge la Londra. Фигаро тут, Фигаро там. Azi la Chişinău, mâine la Taşkent. Pentru europeni mai uşor, pentru moldoveni […]
Tags: woody allen
Primero, am stat și ne-am distrat. Pentru asta și-am venit în fond la Kung Fu Panda 2 (2011), nu? Picilor le place, iar cei de la DreamWorks știu cum să le facă pe plac și adulților însoțitori. Deși, sincer să fiu, nu e cert cine pe cine însoțește – uneori am impresia că picii îmi […]
Tags: china, hollywood, kung fu panda, mao zedong
Cum l-am evitat pe Jean-Luc Godard? N-am idee. La un moment dat, amicul meu Nelu era tare pasionat de el. Se poate face un film după care să vrei să-i tragi cuiva una la moacă? Despre Godard era vorba. Vorba era în București cu douăzeci de ani în urmă când eram tineri și neliniștiți. Am […]
Tags: alphaville, humphrey bogart, jean-luc godard, jean-paul belmondo, nouvelle vague
Ca și oamenii națiunile au relații. Nu dintr-alea la care le zicem cu pompă internaționale, ci relații simple. Se iubesc, se urăsc, se despart… Nu întâmplător despre cehi și slovaci se spune că au avut un divorț civilizat, iar despre Israel și Palestina se poate spune contrariul. Mă gândeam la aceste analogii în timp ce […]
Tags: alteritate, catherine deneuve, colonialism, franța, gérard depardieu, lumea a treia, maroc
Hollywoodul se joacă cu mintea mea de o manieră impardonabilă. Își cunoaște efectele. Îmi cunoaște reacțiile. Nu e vorba, face filme bune printre miile de tâmpenii pe care le produce anual la scară industrială. Unele-s extraordinare chiar. Dar fiindcă chiar și alea extraordinare vor să le intru în joc, sunt tentat să răscolesc în altă […]
Tags: andrei tarkovski, hollywood, nuri bilge ceylan, orhan pamuk, semih kaplanoğlu
Unchiul Boonme își aduce aminte de viețile sale anterioare. Asta-i foarte drăguț din partea lui. E cu ficatul stricat, e pe pat de moarte și, bineînțles, se pregătește să intre „în formă” în viața de apoi. – Tot asta… de la karma se trage… Prea mulți comuniști am ucis în viața mea. – Păi, făceai […]
Tags: apichatpong weerasethakul, budism, david lynch, gorila neagră, john lennon, karma
Oi, dapu filmulețu ista, Rango (2011) e filozofic nu șagă. Foarte tare, frate. Momentul când cameleonul Rango (Johnny Depp) realizează că e Nimeni și doar în măsura în care își sfidează destinul devine Cineva, e super-tare. Doar că el e cameleon, înțelegi? Un Nimeni sui generis. Camuflaj, bre! Ceva asemănător în The Comedians (1967). Mă […]
Tags: armadillo, clint eastwood, gore verbinski, johnny depp, rango, salvador dalí, tom waits, vestul sălbatic
Vrei să vizionezi un film normal. Vrei să te instalezi mai comod în fotoliu și să-ți iai pilula de râs. Sau vrei să te întinzi pe canapea și să uzi pierna cu lacrimi. Cin-te știe. Dorințele tale-s normale. Pe bune. Ai suficientă bătaie de cap cu serviciul, copiii, prețurile, ca să vrei altceva decât o […]
Tags: abbas kiarostami, iran, persia
