November 14, 2011 Off

Spațiul privat

By in călătorii, uzbekistan

În Orient spațiu privat nu e. Nimeni n-are nevoie de el. Poate de asta n-au democrație. Fiindcă la noi lumea ține la individualism, iar la ei – ba. Deci așa. Merg în tren cu un bătrânel. Victima represaliilor sovietice. Familia e decimată. Samarkand, Dușanbe, Fergana, Moscova, Dubai și New York. Îi plac munții. Într-adevăr, stepa dintre Samarkand și Buhara parcă-i presurată cu cenușă. Cenușie carevasăzică. Dincolo în munți e mare veselie: animale sălbatice, flori, apă de izvor, imaș. Dincoace: cârtițe și sacsauli. Omul merge la un nepot care-și căsătorește fiica. În zece minute mi-a servit toată biografia. Alceva ce să spună? Că a fost la cinema? Că a fost la teatru. Chițibușlâcuri.

Îi zic de Moldova, de prețuri, de economia de piață. Lumea trăiește mai bogat, deși tot de prin Itălii se trage avutul. Despre mine tac chitic. Spațiu privat, după cum a fost anunțat.

– Și tu cum așa călătorești singur?

Era și timpul. Așa și pe dincolo îi zic. Dezleg spațiul privat. El înțelege totul. Orientalii în general înțeleg totul. Mai puțin de cinema și de teatru. Normal că din moment ce sufletul îi deschis urmează invitația la nuntă.

– O să bem ceai… o să stăm la sfat – tu și cu mine… vedem și orașul… eu sunt tare bun de ghid, zice omul.

Ei na. E simpatic bătrânelul, n-ai ce spune, dar chiar așa, nitam-nisam și la nuntă? Am eu planurile mele. Evident, el insistă. Zice că-s prizonierul lui acuma. Hehe… prizonier! Refuz politicos ca să nu-l supăr. El mă tentează cu cazarea pe gratis, excursii etc. Am hotelul plătit, zic. Of… Cum să-i explici omului că e OK așa. Program individual, vezi mai multe, mănânci când vrei, traversezi orașul în viteza preferată, schimbi planurile după cum poftești. Sper că nu s-a ofensat prea tare.

Buhara

La Buhara e mirific. Lampa lui Aladdin nu șagă! Mulți italieni, francezi și japonezi. Hotelașe cazone la tot pasul. Uzbeci mai rar – pe semne că-s poftiți la nuntă cu toții. Taversez orașul medieval cu spațiul privat în sân. Îmi depozitez uimirea și fascinația pe rafturile memoriei. Ca să le fac ulterior publice. Nu cumva supravalorăm privatul? În Asia oamenii trec imediat la subiect. Starea civilă, vârsta, meseria. Nu le pasă de nuanțe psihologice. Lucrurile sunt cât se poate de simple și transparente în Asia. Și ele chiar sunt.

Zic așa și mă cufund în lectură. Spațiul intim al cărții. Acolo unde nu se intră cu tot poporul. Unde e loc pentru nuanțe psihologice. Întâmplător e un roman oriental. Naghib Mahfuz – descifrează bătrânelul cu două perechi de ochelari pentru lectură. „Am fost în Egipt”, zice. Nilul – o apă imensă. Alexandria, Cairo, Aswan… Iar în stepa asta cenușie nimic nu e.

Tags: , ,

Comments are closed.