November 2, 2017 Off

Și din nou Bangladesh

By in asia de sud-est, bangladesh, călătorii

Acum și mai când? Proiectul nostru e pe sfârșite și aceasta e ultima misiune. Colegilor nu le vine să creadă. „Chiar n-o să mai veniți?” se întreabă Shanjida și tot ea răspunde: „Nu, nu e posibil să nu mai veniți niciodată. În curând sau peste vreo zece ani”. Pământul e rotund. Nici noi nu avem senzația că ar fi pentru ultima oară. Nu că ar fi ditamai regretul. Dar o să-l simțim cu siguranță. Să se șteargă tot. Sau, mă rog, multe. Dihania din adâncuri, complicațiile, vacarmul, etc. Să rămână verdele. Să rămână mirosul de iasomie. Sau mirosul de curry. Să rămână amintirea pescărușilor albaștri din parcul Gulshan-Banani. Toate astea peste jumătate de an cel puțin. Atunci să ne întrebați. Dacă ne e dor.

Deocamdată, ne vedem cazați la Royal Park, odaia mai mare cu jumătate de metru decât precedenta, balconul – mai mare de trei ori. „Măi da nu e rău, știi?”. Înainte de sosire, ne apucă anxietatea. Acuși se-ncep problemele. Dacă nu e tanda, e manda. Dar până ca să înceapă ele ne simțim relaxați și impecabili.

Chiar energici.

Observăm că engleza lui Hamid a început să degradeze. Am lipsit două luni din Bangladesh.

—Cum îți merg afacerile, Hamid? Ai clienți?

—Not many clients actually have. But enough. God gifted this: Chinese people. One friend knows mine and introduces me to she and I say „This is me” and…

—Stai așa, Hamid. She sau he? Cine pe cine prezintă?

Pe scurt lucrurile stau în felul următor. În Dhaka a început să funcționeze Uber și șoferii de modă veche au crezut că au dat de ortul popii. Unii s-au convertit pe furiș, dar majoritatea a sabotat. Uberul a înhățat o bună cotă din piață, dar șoferii care s-au convertit, regretă – în condițiile noi ei trebuie să muncească de trei ori mai mult pentru aceiași sumă de bani. Cei care au sabotat au simțit că le-au scăzut veniturile cu vreo 10-15 la sută. Deocamdată se țin.

La drept vorbind noi mergem să ne întâlnim cu beneficiarul proiectului, Jahed, să punem țara la cale în legătură cu atelierul de lucru privind sustenabilitatea proiectului.

—ȘOICEEEP! strigă Jahed după asistentul junior care-i dislocat după peretele de sticlă mată.

Intră Șoicep, juniorul. De vreo cincizeci de ani mărunțel, îndensat. Cu proiectul agendei. Schimbăm ordinea intervențiilor. Șoicep aleargă să facă corectările de rigoare. Acum discutăm despre progresul cu privire la elaborarea politicilor în instituțiile pilot. Jahed pare abătut.

—ȘOICEEEP!

Jahed vrea să ne arate rezoluția de la ultima ședință a Comitetului de Supraveghere a Proiectului. Dar noi o știm deja. E foarte bine. Doar că… ideea asta să introduci modulul de Politici bazate pe dovezi în cursul de Office Management pentru personalul  medical și moașe… poate că nu e chiar așa de meritoasă. El înțelege. S-a bucurat inițial, dar și-a dat seama. Bineînțeles. Șoicep produce agenda rectificată.

—…Cancelaria de Stat și instituțiile pilot ar trebui să fie scrise cu majuscule. Totuși.

Dispare Șoicep.

—Știți… (pe fața lui Jahed stau scrise strădaniile funcționarului de mijloc) Noi cei din serviciul public încercăm să facem ceva bun… Nu pentru noi, pentru țară! Dar subalternii ăștea sunt… letargici… nu înțeleg nimic din ce le spui…

Bun. Sărim peste asta. Revenim la subiect. Jahed formează un număr și vorbește în bengaleză. Iarăși revenim la subiect. Ne întreabă despre micul dejun.

—A, nu, mersi zicem. La hotel, un dejun foarte copios. Mâncare autentică srilankeză. Au chestiile astea cărora le zice egg hoppers, un fel de ou prăjit în clătită, superdelicios! Ș-apoi alelalte care…

Shanjida ne trage de mânecă. Nu la asta se referă Jahed. Are în vedere bucatele care vor fi servite în pauza de ceai pe durata atelierului de lucru. Conversația ulterioară are loc în bengali, între Shanjida și Jahed. Noi înțelegem doar apple. Și „negru”. O întrebăm ulterior pe Shanjida care a fost chestia cu merele negre.

—Domnul Jahed m-a întrebat cum o să fie mâncate merele. Și eu i-am zis: by biting. El m-a întrebat dacă nu e mai bine să fie feliate, la care eu i-am zis că dacă le feliem ele o să se facă negre până a fi mâncate.

Apropos, evenimentul pus la cale de noi împreună cu Jahed și cu ajutorul lui Șoicep a fost un succes. Faptul că discuțiile intense de după prezentări s-au produs în bengaleză ne-a bucurat. O dovadă în plus că lucrurile nu se fac la cheremul consultanților sau, mă rog, al donatorilor, ci pentru că există o convingere veritabilă că așa e mai bine. Normal că vor exista sceptici. Dar este singura oară în viața noastră de consultanți când s-a manifestat în mod explicit intenția de extindere a proiectului după terminarea acestuia nu pe banii donatorilor, ci pe bani publici, din buget.

Prietena mea a mușcat mărul. La fel a făcut și Shanjida. Exemplul lor a fost preluat de încă patru oficiali din Guvern. Lucrurile se schimbă.

Tags: , , , , ,

Comments are closed.