May 29, 2014 Off

Shumë mirë

By in balcani, călătorii, digresiuni

Tirana. Dimineața. Primul lucru dau să verific dacă-i adevărat că albanezii fac cel mai bun espresso. (Din câte știți, kosovarii s-au specializat pe macchiato.) E adevărat. Adică, na, nu bag mâna-n foc că e cel mai bun din lume, dar e un espresso pe cinste. Îl beau la doi pași de Turnul cu Ceas și vechea moschee – unica supraviețuitoare a revoluției culturale din Tirana. La doi pași de zona pietonală. Restaurantul se cheamă Sarajet. Are wifi. În zona pietonală se găsește cetatea Tiranei, dar nu vă faceți așteptări prea mari că nu e decât zidul. Și ăla – înalt cât un gard. Și atât. Tirana veche poate fi parcursă în doi pași.

Tirana nouă, adică restul orașului e o relictă bizară a trecutului recent. Blocurile corespund standardelor socialiste. Ce nu poți spune despre ele este faptul că ar fi monocrome. Primarul Tiranei de după căderea comunismului a fost un estet. Le-a făcut pe toate tărcățele: roșu cu verde; albastru cu alb; roz și gri. Efectul a fost unul benefic. Chiar dacă Tirana nu e super-arătoasă, are un stil propriu, autentic. Fațada Muzeului de Istorie este acoperită cu mozaicuri menite să cultive sentimente patriotice: urmașii urmașilor albanezilor edificând cu zor viitorul comunist.

Albanezilor le-a mers bine sub otomani. I-au oferit Porții câțiva viziri de seamă, nouă ni i-au dat pe Ghica și pe Duca. De la independență încoace le-a mers din ce în ce mai prost. Regele străin care i-a fost hăzărit Albaniei independente n-a prins rădăcini. A fost înlăturat de la putere de o juntă militară care l-a proglamat rege pe Zog I. Noul rege nu s-a pus bine cu italienii, astfel încât în anticiparea anexării la Imperiul Italo-Albano-Abisinian, uzurpatorul s-a autoxilat la Londra împreună cu caznaua albaneză. Enver Hoxha nu s-a pus bine cu nimeni. L-a suspectat pe Tito de iredentism și a rupt relațiile cu Yugoslavia. L-a venerat pe tătuca Stalin, i-ar după moartea acestuia nu a acceptat noua politică hrușciovistă. A rupt  relațiile cu URSS sub pretextul nealinierii la intervenția din 68′. S-a luat de prieteni cu Mao Zedong, dar a fost neglijat de urmașii acestora. Vreme de două decade înainte de moartea lui Hoxha și căderea comunismului Albania s-a aflat într-o izolare quasi-ermetică, încercând să lege ițele cu resursele naturale pe care le avea la îndemână, mica industrie și agricultura rudimentară.

Așa a ajuns Albania cea mai săracă țară din Europa. Până nu i-am revendicat noi locul.

Amprentele trecutului nu țin doar de edificii. O identific și în portul albanezilor din capitală. În costume ponosite, dar neapărat la cravată, bătrânii, deși au o alură de intelectuali, par să discindă direct de la o adunare de partid. Tineretul se îmbracă altfel. Ținută sport, fără pretenția de a fi la modă. Gălăgioși, dar fără a da semne de ostilitate, tinerii practică hedonismul la multiplele baruri și terase din cartierul Blloku.

Nu știu de ce dar în Albania mă simt ca acasă. Mă încearcă aceeași senzație ca și în Georgia. Că totul e cunoscut. Mă tem de metempsihoză. La o adică, poate că e vorba de ADN. În cele din urmă, strămoșii albanezilor – ilirii, au fost rude apropiate cu strămoșii românilor – tracii. Respectiv, albanezii ne cunosc binișor istoria și ne au de rude. Păcat că ne-am romanizat. Am fi vorbit fluent limba tracică. Ei miraculos cum au reușit albanezii să și-o păstreze. Apropo de cea mai frumoasă dintre limbi, cum era și de așteptat, albanezii o țin pe-a lor. Dar au un argument: albaneza conține mai toate fonemele posibile. De aia le vine ușor să învețe limbi străine. Nici turca, nici engleza, nici rusa nu reprezintă o problemă pentru albanezi. Am verificat: accentul e impecabil.

Albanezii se mândresc cu toleranța religioasă. Două treimi sunt musulmani, o treime creștini. Catolici și ortodocși. Am verificat: nu e vorba de toleranță religioasă, ci, mai degrabă indiferență religioasă. În jumătate de secol de comunism, albanezii au uitat și de moschee și de biserică.

Albanezii trăiesc cu ziua de azi. Construiesc ceva. Încearcă ceva. Ceva le reușește. Ceva – nu. Albanezii beau espresso. Care are gust european. Și e shumë mirë. Adică e foarte bine.

Tags: , , , ,

Comments are closed.