June 27, 2010 Off

Praga Esc.

By in călătorii, europa centrală

Kafka ca Kafka, dar tre de realizat că Praga nu e numai despre el. Mai sunt lucruri. Dacă sapi adânc afli de ele. Dar nu-mi pot refuza acest calambur: dacă acțiunea de vâna Kafka e un fel de a kafkăi, atunci pelerinajul la Praga e o pragăială în toată firea. Faptul că a pragăi rimează cu a râgâi (mil pardon) nu tre să ne inhibe, stimați compatrioți, căci la cantitatea și calitatea berii servite în capitala boemă, o râgâială pe cinse e un gen de noblesse oblige.

Care lucruri, asta-i întrebarea! – preiau aici inconfundabila stare inchizitorie a amicului nostru danez. Lucruri. De exemplu bravul soldat Švejk, care este în mod incontestabil parte din spiritul orașului, nu mai puțin decât Golemul lui Gustav Meynrink sau salamandrele lui Karel Čapek. Pe Švejk îl întâlnim fără ca să o căutăm în piața Betlémská lângă bisericuța sub formă de „M”. Are forma unei berării. Citate din Jaroslav Hašek peste tot: pe perete, pod, sub halbă, în halbă. „Îți imaginezi, l-au avut pe Ferdinand al nostru!” Anume l-au avut și anume al nostru. Aici se produce epifania spiritului ceh – dacă nu joacă cehii, măcar Argentina să câștige. Sau Ferdinand, dacă tot suntem într-o echipă. Cei avizați vor înțelege, iar dacă nu… deh, mergem mai departe.

Mai departe e barul O’Che de pe strada Lilova. Dovadă irefutabilă că se poate servi bere irlandeză în Praga fără a-ţi pereclita sănătatea. Piatră mică în ograda chişinăueană unde nu se prea găseşte malbek argentinian chiar dacă se caută cu lumânarea. O’Che este un hipogrif latino-irlandez. Facem cinste localului, pe care îl vizităm ca să urmărim campionatul, cu nişte jalapeños picanți în combinație cu niște Guinness. Argentina se bucură și marchează dublu. Mergem mai departe.

Mergem pe unde hoardele de turiști sunt mai rare. Încercăm să ne ținem off the beaten track, căci, chiar dacă Praga e superbă, turiștii sunt o molimă. Suntem și noi un fel de turiști de aceasta e un pic injust să ne plângem, însă, efectiv, ne ținem departe de grupurile mari cu stegulețe. În modul ăsta traversăm canalul Čertovka ca să ajungem la zidul cu pricina unde s-au produs conflagrații redutabile între jandarmi și hipioți. Subiectul acestora a fost palimpsestul de graffiti. Cum e și de așteptat, jandarmii ștergeau, iar hipioții refăceau. Din toate straturile, John Lennon e cel ce a rămas mereu la suprafață. All you need is LOVE, baby – asta e…

Din motive similare, Karluv Most e vizitat pe la 4 dimineața, când ziua abia începe să reversă luminoasele-i plete peste podul cu statui, iar hoardele din ajun se reduc la doar doi jandarmi care se plimbă romantic de la un turn la altul.

Mai e muzeul Náprstkovo cu bogata colecție etnografică din ambele Americi, din Australia și din Oceania. Vizionarea exponatelor conduce la o tristă concluzie: cultura este produsul unor porniri quasi-criminale – seducția și homicidul. Dar e frumos, în special coșulețul din piele din armadillo, care arată aproape pașnic în colecția de arme și podoabe din pene. Mai e expoziția de fotografie de pe malul Vltavei dedicată naturii ocrotite din bătrâna Europă. Spania și Norvegia apar cel mai des în imagini, Moldova – o singură dată. Mai e cheiul de lângă Čechův most unde servim cafea și urmărim norul negricios care amenință să ia cu asalt Hradčany.

Mai sunt multe, dar am reușit ce-am avut în plan – să descoperim Praga la pas domol, evitând ambuteiajele turistice și neavând un plan bine-conturat. Și a fost fenomenală!

Tags: , , , , , , , ,

Comments are closed.