February 23, 2013 Off

Orașul care se năzare

By in călătorii

Deschid un ochi. Mai deschid un ochi. Soarele-i rotund și palid ca bună dimineața. Verific datele meteo. Pe naiba! -25°C. Închid ambii ochi pentru următoarele patru ore. Recuperez din diferența de timp. Deschid un ochi. Mai deschid un ochi. -15°C. Ei, așa mai merge. La așa temperatură moldoveanul se aventurează să măsoare gerul din Astana.

Stepa kazahă e hanatul vântului. Dinspre cercul polar spre podișurile Persiei, dinspre Altai spre marea Caspică, vântul netezește kilometrii de omăt. Ce-i asta? se uimește vântul. E o iurtă gigantică proiectată de arhitectul britanic Norman Foster – omul care a restaurat Reichstagul, a construit stadionul Camp Nou în Barcelona și podul Millenium din Londra, a tunat și a semănat zgârie nori pe malurile Oceanului Indian de la Singapore la Abu Dhabi. În iurtă e vară, cresc palmieri. Poți sta tolănit pe nisipuri autentice aduse din Malaiezia. La cealaltă extremitate, pe axa Est-Vest desenată de bulevardul Nurzhol, dincolo de Ak Orda (Palatul Preșidențial), se află Sala Centrală de Concerte – bebița arhitectului italian Manfredi Nicoletti. Alături de ea, încă o idee năstrușnică a lui Norman Foster – Palatul Păcii și a Înțelegerii, o piramidă de sticlă care găzduiește reprezentanți ai tuturor confesiunilor – evrei, creștini, musulmani. Uhuu, șuieră vântul și se grăbește mai departe.

După juma de ceas petrecut afară înțelegi că nu e hanat, ci-i хана! Noroc de mall-uri. Toate brandurile importante s-au adunat aici, cafenele-s decente, prețurile-s ca la Chișinău. Forfotă mare înăuntru. Ai impresia că populația orașului Astana stă în mall-uri. E și normal, înăuntru e cald, afară – a naibii de frig. Afară țipenie. Doar eu. Nici măcar păsări nu-s.

Înainte ca Norman și Manfredi să se apuce de treabă, orașul is s-a năzărit lui Nazarbayev. Care a hotărât să mute capitala aici în 1997. Așa și a numit-o: capitala. Adică astana. În 2008 un grup de deputați cu iniativă au propus să schimbe denumirea în Nursultan. Președintele n-a vrut; să se lămurească generațiile viitoare cică. Modelul economic kazah e copiat după autocrațiile asiatice. Coreea de Sud, Singapore, Indonezia au trecut prin experiențe similare. Mai întâi consumul, apoi democrația. Pentru generațiile viitoare. Kazahii sunt tineri, bine îmbrăcați, școliți și zâmbăreți. Mândri de faptul că resursele naturale ale Kazahstanului numără toate elementele din tabelul lui Mendeleev. Sedați de un PIB per capita de patru ori mai mare decât cel din Moldova. Greu să le reproșezi ceva.

Înainte de asta lui Hrușciov i s-a năzărit să înțelineze stepa kazahă. El a numit orașul Țelinograd și s-a apucat de treabă. Pe semne că planovicii sovietici nu au ținut cont de iarna kazahă. Vestigiile Țelinogradului sunt inconfundabilele hrușciovci. Însă până la Hrușciov lui Stalin i s-a năzărit să contruiască lângă Akmolinsk (un alt avatar al capitalei kazahe) un lagăr pentru nevestele trădătorilor patriei. În felul ăsta la 37 km de Astana se află ALJIR (Акмолинский Лагерь Жён Изменников Родины). În el au fost „cazate” patru moldovence.

Sistemul imunitar al unui homo sovieticus este foarte rezistent la schimbări. Cum nu învârți tot zaporozhets iese. Însă kazahii nu prea se gândesc la „cum-era-înainte”. Zgârie-norii te obligă să privești mai des cerul, să-ți imaginezi viitorul… Iar dacă privești în jos de la ultimul etaj al unui zgârie-nori  se vede mai clar the big picture. Kazahii vor să facă Singapore la ei acasă. Judecând după ceea ce văd, șansele lor îs mai mari decât șansele moldovenilor. Așa se întâmplă când privirea ți-i ocupată cu ocolirea gropilor și evitarea glodului – timp pentru zgârie-nori și big picture nu e.

Tags: , , , , ,

Comments are closed.