June 19, 2014 Off

Newman

By in călătorii, digresiuni, mediterana

Malta Kano e personajul romanului lui Haruki Murakami „Iubita mea, Sputnik”. Și Malta e destinția mea. Inițial făcusem planurile pentru Tenerife, dar nu a fost să se întâmple. Meridiana a schimbat orarul zborurilor într-un mod în care mintea umană nu-l poate concepe. Urma să ajung la Milano la 12.40 și să fac transferul către insulele Canare la 12.15. Fără capsula timpului acest lucru nu e posibil. Aparent, italienii de la Meridiana nu sunt preocupați de astfel de inconveniențe. Pe de altă parte, grație liberalizării regimului de vize, e posibil să-ți schimbi traiectoria în spațiul Schengen fără prea multă bătaie de cap. Astfel, am aterizat în Malta.

Ofițerul de la frontiera malteză nu era la curent cu reușitele Guvernului Republicii Moldova. Un ochelarist bondoc, copia fidelă a lui Newman din sitcomul „Seinfeld”, omul își construise un modus operandi în funcție de un regulament tipărit înainte de 28 aprilie. Căuta viza și nu o găsea. După ce l-am lămurit ce și cum, tipul nu s-a arătat convins. Aplicase deja o ștampilă, dar ezita să le aplice și pe celelalte. George, da-i drept că moldovenii pot călători fără vize? se adresă el colegului din cabina alăturată. Da, da, numai dacă-s biometrice. Rămânea ca Newman să realizeze ce-i aia un pașaport biometric. Margaret, chiar așa să fie? Da, da, astea-s biometrice. Newman era prea jenat să mai întrebe și a treia oară. Fără tragere de inimă a ștampilat pașapoartele și ne-a lăsat să trecem.

Primul pas în Uniunea Europeană în calitate de cetățeni moldoveni care nu au nevoie de vize. Senzația e fulminantă.

…Acuma fii foarte atent: mâna dreaptă e mâna stângă, piciorul stâng e cel drept, iar despre emisferele celebrale eu în general nu comentez. Închiriem o mașină. Tranzacția e simplă, mai greu cu pornitul. Dăm înapoi în loc să dăm înainte. Fiindcă piciorul drept e deja cel stâng, însă neuronii nu-s la curent deocamdată. În timp ce ieșim din parcare, neuronii se regrupează în noile emisfere. Urmează alt exercițiu de atenție: navigarea!

Pentru o populație de doar 400 de mii de locuitori, maltezii au surprinzător de multe localități pe cele 3 insule: Malta, Gozo și Comino. De fapt, putem să nu punem la socoteală Comino, căci e o insuliță mică cu un singur hotel. E vizitată intens de turiști din pricina filmelor „Laguna albastră” și „Întoarcerea în laguna albastră”, dar noi nu avem treabă cu ea. Traseul nostru sună așa: Żebbuġ – Mdina – Mosta – Buġibba – Mellieħa – Għajnsielem – Xewkija. Acum știu și cum se pronunță toate chestiile astea; la primul contact, însă, nu știam nici a le citi. Imaginează-ți că ai sarcina să le identifici pe un panou care conține mai multe opțiuni într-o fracțiune de secundă, atâta cât trebuie ca să iai decizia de a face stânga sau dreapta.

Limba malteză e un soi de arabă italienizată care folosește scrierea latină. Împreună cu ebraica, araba și amharica formează grupul de limbi semitice. Nu-ți poți da seama dacă e limba băștinașilor sau e o limbă însușită în perioada cuceririlor arabe. La origine, maltezii erau fenicieni. Au făcut parte din imperiul catarginez până a fi cuceriți de romani. Romanilor le-a priit un punct pe hartă pentru popas în drumul maritim spre Africa de Nord. Se pare că a fost parte din Imperiul Bizantin, care nu le-a prea dat importanță. Au fost cuceriți de normanzi. Ăștea erau deja stăpâni în Sicilia. Au urmat arabii. Ordinul cavelerilor ioaniți au preluat controlul insulei și au apărat-o eroic de otomani. Asta s-a întâmplat în 1565. Napoleon a cucerit insula în drum spre Egipt. După ce a pierdut bătălia de la Abukir, pe insulă s-au instalat britanicii. Pe perioada celui de-al doilea război mondial, italienii și-au înaintat pretențiile. Insula a rezistat eroic. Pentru curajul demostrat în timpul bombardamentelor naziste, întreaga populație a Maltei a fost decorată cu ordinul Sf. Gheorge al coroanei britanice.

Acuma nu mai este clar cine sunt maltezii. Aparent, valurile de invadatorii îi cucereau pe invadatorii precedenți și lăsau câte ceva pe ici pe colo. Asta și sunt maltezii. 400 de mii de suflete care au împrumutat pe ici pe colo. Din această cauză, identitatea malteză ține foarte mult de religie. Dar asta e o temă separată de discuție.

Între timp ne rătăcim în Żebbuġ. Intrăm în oraș în loc să-l ocolim. Nu regretăm, căci la primul contact, Żebbuġ e un orășel de vrajă. O biserică barocă se află amplasată în piața centrală (în malteză pjazza). Este înconjurată de statui viu colorate ale sfinților. Și de palmieri. Culoarea orașului este mierea. Gustul orașului este sarea. Mirosul orașului este marea. Sunetul orașului este tăcerea. Parc-am fi trecut printr-o gaură de iepure și ne-am trezit într-o altă realitate. Suntem vrăjiți.

Vrăjiți în continuare, ieșim din oraș pe unde nu era cazul. Drumurile se îngustează, peisajul se schimbă. Ceea ce părea a fi un sit arheologic s-au dovedit a fi niște ferme triviale înconjurate de piatră de var. Un țăran care conducea tractorul și arăta exact ca un templier ne-a explicat că am ajuns în spatele aeroportului. Nu e bai, facem cale întoarsă spre acest miserios Żebbuġ și o pornim de la capăt. De astă dată nimerim feribotul fără prea mari devieri de la rută. În fond, distanța e derizorie – 30 km.

Intrăm cu mașina pe feribot ca să traversăm fâșia de apă dintre Malta și Gozo. Nu e complicat. Biletul se achită la întoarcere. Gozitanii călătoresc pe gratis. Marea e teribil de albastră. Insula Comino se ține de noi. În 20 de minute suntem cu mașina pe cealaltă insulă, Gozo. Folosim intuiția ca să identificăm destinația finală. Traversăm Għajnsielem și imediat intrăm în Xewkija. Întrebăm de Triq Santa Katarina (triq se zice la stradă). Numerotarea caselor din Gozo este o inovație relativ recentă. Casele sunt identificate după denumire. A noastră se cheamă ta’ Ġanni. Cheia e sub piatră.

Am ajuns.

Tags: , , , , ,

Comments are closed.