August 2, 2010 Off

Monegașca

By in monaco

Monegasc e poporul din Monaco. Monegașca suntem noi. Ajungem la gara din Monaco fără ca să știm dacă mai e de urcat sau deja trebuie să coborâm. În consecință, urcăm un etaj pentru ca mai apoi să coborâm doișpe. Un lucru bun despre Monaco sunt ascensoarele publice. Orașul e atât de compact și vertical, încât necesitatea autobuselor sau a altor genuri de transport public este practic nulă. Pe rol de autobuse apar ascensoarele. Orașul e împărțit în paișpe etaje, care n-au nici o treabă cu etajele de la bloc. Sunt etajele orașului. În orice colț de țară te-ai afla – Monaco-Ville sau Monte-Carlo, etajul trei este etajul trei și cu asta basta.

În cele din urmă, Monaco e un mare pridvor. Undeva acolo, pe cornișă se află Place du Palais. Și evident – Palais Princier, adică palatul princiar propriu-zis. Mergem acolo. Avem suficient noroc să nimerim la ora când se schimbă garda regală. Ținând cont de faptul că nu aveam idee de oră, iar planul vizitei era aleatoriu, chiar avem parte de noroc chior. Odată pe zi se schimbă garda. Personal nu înțeleg de ce se face atâta haz pe seama unui schimb de ture, însă cum toată lumea stă cu aparatele ațintite pe oamenii în uniforme albe, mă alătur și eu mulțimii. Să chibzuim: un grup de oameni vine, altul pleacă; se salută, fac niște bazaconii cu armele și ocupă pozițiile obișnuite. Hm… Numai faptul că acest ritual militar se produce timp de secole îi conferă o anumită valoare. În esență, prin ce diferă de ritualurile bisericești? În cele din urmă e un dram de religie și în această bravadă ostășească. Cultul lui Marte cum ar veni…

Un nor se lasă amenințător peste munte. Jumătate de cer e senină. Din cealaltă jumătate, sub care se întâmplă să ne aflăm, începe să picure des. Căutăm refugiu în Catedrala. Găsim. E simpatică pe dinăuntru. Evocă un stil bizantin, poate și din cauza expoziției de icoane căreia se întâmplă să-i fie gazdă. Afară picură, iar în biserică e plăcut și intim. La lumina lumânărilor. Când ploița se ogoiește un pic, ne transferăm la Muzeul Oceanografic. Să așteptăm ploița și dincolo. Copiii sunt entuziasmați de vizita la acvariu. Presimt că mai avem de vizionat „În căutarea lui Nemo” de încă câtevaișpe ori. Nemo și Dori sunt identificați imediat, dar vrem și rechini și balene. Cu rechinii se rezolvă, cu balenele – mai slab. În tot cazul ploița contenește.

Luăm autobusul spre celălalt cartier al țării – Monte-Carlo, cu impozantul său Grand Casino. Mă gândesc la cei care-și încearcă norocul la ruletă. E un drog? Să chibzuim. Rațional admitem că șansele de câștig sunt cele mai mari de partea cazinoului. Ajungi să pierzi și ce-ai câștigat. Atunci, de ce? Când joci se întâmplă ceva cu timpul. Dispare ca noțiune. Ești numai tu și cifrele. Te prinzi în mrejele lor. Începi să le atribui un rost. Uneori rostul acesta se împlinește și atunci ai parte de extaz, alteori nu – și ești provocat să mai încerci. Tu și destinul luați la harță. Impresia iluzorie că există sens. Până la urmă mă întreb, dacă nu cumva noi, muritorii de rând, facem același lucru, însă într-o formă mai convențională. Ne agățăm de iluzii, asta facem. Jucătorii fac același lucru, însă într-o formă redusă la elementar.

Gândesc: La Belle Otero. Marea curtezană, actrița de cabaret și curva clasa unu, nu păstra un sfanț din banii mulși din clientela aristocrată. Juca tot și juca fără zăbavă. A pierdut tot. Nu puțini au fost cei care și-au zburat creieri din cauza dânsei, care-i ținea după ușă. Asta i-a adus faima de „Regină a Suicidului”. În cele din urmă „regina” s-a dovedit a fi longevivă. A murit la 95 de ani, în anonimat deplin, alături de o friptură carbonizată de iepure, pe care se vede că a pus-o pe foc înainte de a-și da duhul. Vecinii au găsit-o după mirosul de ars.

Pentru cei care doresc să-și irosească averea într-un mod mai puțin excentric există magazinele de lux. Trecem pe lângă Cartier și Céline. Céline? Vederea lui mă bucură nespus căci tocmai am început să citesc „Nord” de Louis-Ferdinand Céline. Coincidențele astea mă încântă. E la fel cu jocul la ruletă. Numai că alt-fel.

Tags: , , ,

Comments are closed.