September 19, 2013 Off

Mersi Baku

By in călătorii, caucaz

Democrație sau petrol? Îî… Mai întreabă-mă odată peste 20 de ani.

Fiindcă la 22 de ani de la destrămare, petrolul poate fi uns pe pâine. La Baku. Nu eram pregătit pentru asta. Orașul miroase a naftă. Marea Casipică miroase a naftă. Banii miros a naftă. Pâinea miroase a pâine.

Taximetriștii din Baku nu-s puși pe glume. Stau ferm pe poziția de 25 de manați (~25 euro) – ce să ne certăm de la 5 manați? zic taximetriștii. Fie și-așa. Orașul vostru-i o perluță, le zici. Ce perluță? noi nici nu-l observăm. Peste cinci ani o să fie perluță. Peste cinci ani Baku va fi Dubai. Cu insule artificiale impregnate în marea care miroase a naftă. – Ce curat este!, reiei conversația. Ei, asta-i curat?.. Mergeți pe Nizami, acolo spală strada cu șampon. Taximetriștii nu glumesc. Cu șampon înseamnă cu șampon. În puhoiul de mașini luxoase taximetriștii azeri claxonează nerăbdător.

Din surse demne de încredere (taximetriștii!) aflăm că orașul s-a schimbat la față în 2005. Odată cu deschiderea oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan. Prima oară când s-a pompat petrol de la Baku a fost în data de 10 mai 2005, ajungând la Ceyhan în data de 28 mai 2006. Nici până în 2005 orașul nu o ducea prost. Dar Rusia își lua comisionul. Acum Baku nu mai are nevoie de fratele mai mare. Trebuie să ne orientăm și noi vinoductul în altă direcție.

Amprenta petrocrației e suavă și trece neobservată. În pofida celor câteva edificii, parcuri și străzi, despre Baku nu se poate spune că ar fi orașul lui Aliyev (cum se zice despre Astana, unde pecetea lui Nazarbaev e omniprezentă). Poate din cauza că azerilor le-a reușit tranziția puterii. Pe cale dinastică. Tatăl i-a dăruit fiului un Azerbaijan. Conform tradițiilor seculare stabilite de Șirvanșahi. Nimic de mirare la acest capitol.

Apropo de Șirvanșahi. Dinastia și-a stabilit capitala la Baku în sec. XIV în urma unui cutremur. Orașul vechi e despre ei. Turnul Fecioarei e despre prințesa care a plonjat în talazuri, evitând prin moarte mariajul incestuos cu taică-su. Despre ce-a făcut taică-su legenda nu zice nimic. Dacă era grec antic și-ar fi scos cel puțin ochii. Posibil hanul s-a văicărit o vreme, după care a dat vina pe nesăbuiata copilă și s-a retras în harem. Orașul Baku a trecut pe mâini persane, apoi pe mâini țariste, și așa de câteva ori. Azerii nu participau la această tranzacție care le viza la modul cel mai direct destinul.

Orient îmbrăcat în straie occidentale și viceversa, Baku are o fațetă europeană care s-a reliefat la începutul secolului XX când a început extragerea industrială a petrolului. Frații Nobel și-au consolidat averea la Baku. După ce azerii au respirat în voie timp de 2 ani aerul independenții (care tot a naftă mirosea) rușii s-au întors. De data asta au venit cu secera, ciocanul și mitralierele. Îi interesa petrolul.

Acum azerilor nu le mai pasă de seceră și ciocan. Nici de Uniunea Europeană la o adică. Nici de Eurasia. Aurul negru e suficient pentru a trăi bine. De ce unele națiuni le au pe toate și noi nu avem nimic? Căutăm cusururi. Trotuarele nu-s prevăzute cu trecere pentru persoane cu dizabilități. Dezechilibrul de gen e în defavoarea cadînelor. Prețurile-s mari. Dar lista de cusururi e scurtă. Cerșetori nu există. Există diferență între bogați și săraci, dar banii nu sunt o problemă la azeri. Bandiți nu există. Orașul e cuminte. Străzile din Baku sunt trase cu rigla pe orizontală. Zgârie-norii sunt trași cu rigla pe verticală. În portul orașului Baku s-a parcat Rățușca Galbenă. Una din cele 14 rățuște umflate până la dimensiuni deloc infantile de către artistul olandez Florentijn Hofman și împrăștiate pe mapamond. În cartierul modern al capitalei moderne s-a situat Muzeul de Artă Modernă. Pictorii azeri au de lucru. Pentru următorul secol. Arhitecții au planuri urbanistice. Pentru următorii ani. Taximetriștii au ambuteiaje. Pentru următoarele ore.

Mersi Baku!

Tags: , , , , ,

Comments are closed.