January 7, 2016 Off

Adevărul de pe Hindu Street

By in bangladesh, călătorii

Există oameni care-și pun pe față o mască de gheață ca să camufleze torentul de emoții prăpăstioase care îi subjugă. Se tem că dacă scot dopul, aceste emoții o să țâșnească ca o șampanie dulce-acrișoară în dimineața de după revelion. Nefiind, să zicem așa, de trebuință nimănui. Sau, bunăoară, există oameni care se poartă ca niște măscărici. Trăncănesc într-una. Fiecare minut servește ca umplutură pentru ceva. Ce s-a întâmplat în tramvai. Cum a fost uitat orezul la magazin. Cât de tare a durut un dinte. Iar pe dinăuntru – goi-goluți. Le este teamă să rămână singuri, fiindcă în singurătatea lor nu există nimic, nici măcar ei înseși.

Asta la noi. Așa e civilizația noastră complicată. În Bangladesh e altfel. Sunt tot felul de tradiții, dar odată înrămate, omul din sânul tradiției este simplu ca salam aleikum. Ca regulă vrea ceva de la tine. Și o cere. Fără jenă. Fără să-și piardă demnitatea. Uneori e vorba de un fleac cum ar fi să apari cu el alături în fotografie. Dar până și fleacurile sunt solicitate ca un drept care le aparținea încă înainte să fi apărut tu sau eu pe lume. Durează o vreme până ce-și formulează cererea. Dar nu te îndoi în privința ei: dacă încă nu a fost rostită, înseamnă că e pe drum.

Există o singură excepție de la această regulă: Hamid.

—Hamid, mâine vii după noi la 7.30 că avem ședință la Secretariat.

—La șapte și jumătate? Doamne-Dumnezeule, la șapte și jumătate??? Bine am să vin. La șapte și jumătate. Doamne-Dumnezeule…

Fiindcă-i ultima zi din această misiune și nu avem altă treabă decât să facem valizele, Hamid poate să vină după noi la ce oră poftește. Stăm la balcon, privim prigoriile care fac piruete în aer, așteptăm.

Apare negreșit, zâmbetul până la urechi, ochii ne scanează iscoditor expresiile de pe față.

—I am happy now because mind is 100% good.

Asta el despre dispoziția noastră. Care n-are cum să fie proastă căci am hotărât să mergem să vizităm bazarul de pe Hindu Street. Ar fi fost păcat să nu o facem. Două luni de zile traseul nostru s-a rezumat în mare parte la serviciu, apartament și restaurante de ocazie. Și dacă nu mergem la Shakhari Bazar nici astăzi o să iasă că nu am înțeles o ceapă degerată în această misiune.

Aici trebuie de făcut o paranteză, adevărul fiind că din cauza măsurilor de securitate din țară, circulația noastră este în general foarte limitată. Nu se recomandă să hoinărim pe jos, trebuie să evităm locurile aglomerate, în special cele vizitate de occidentali cum ar fi hotelul Westin unde obișnuiam să mulgem cu regularitate bancomatul. La drept vorbind, primele trei săptămâni, tema recurentă de discuție erau țânțarii și teroriștii. În privința celor din urmă eu am o mică teorie, dar poate că-i mai bine să o țin pentru mine.

Ajungem la Hindu Street mulțămită hărților digitale. Hamid mai întreabă câte un bhai (frate), dar hărțile nu mint, ajungem negreșit la destinație.

Coborâm din mașină și ne facem drum prin mulțime. Normal că pe jos e mizerie. Dar ochiul antrenat nu stăruie asupra asemenea mărunțișuri. Strada e colorată generos – așa e la hinduiști. Nu se pierde vremea pe nuanțe. Dacă e roz, roz să fie. Dacă e verde, să fie cel mai strident verde cum numai în cărțile de colorat pentru copii poți vedea. Iese foarte vesel. La etaj, un trib de maimuțe se ocupă de treburile lor maimuțărești. O coajă de banană? O, nu. Nu se poate să o lăsăm așa. Câștigă cine are coada mai lungă!

Intrăm într-o prăvălioară și cumpărăm niște vase de cupru. Bine lucrate. Și simple. În magazinul cu instrumente muzicale îl lăsăm pe Hamid să se tocmească. Mă aleg cu dotara pentru colecție și-mi iese la jumătate de preț. E foarte frumoasă și-s tare mândru de achiziție. În atelierul de sculpturi religioase intrăm pur și simplu din curiozitate.

Parcă ai intra din stradă direct în cea de-a patra dimensiune. Câteva sculpturi de zeițe voluptoase, în pielea goală. Pielea-i de ghips. Și-i albastră. Înțelegem că e zeița Kali. Meșterul aplică ultima tușă de roz pe degetul mic de la piciorul drept, rezemat pe un leuț portocaliu.

—Și băietanul ăsta cu coții ascuțiți cine să fie?, facem semn spre un drăcușor vânăt de furie.

—Astă micul? Ăstuia îi zicem Dracula.

Iată n-am știut că Dracula s-a înregimentat în panteonul hindus. O fi un salt în carieră? O fi o retrogradare? Greu de spus. Cert e că în prezența zeiței cu limba despicată nu e de glumit. Nici chiar dacă ești un vampir de speță ardeleană.

Hamid e musulman și poate că mi se năzare, dar pare a fi un pic gelos pe faptul că ne distrăm mai bine în cartierul hindus decât în restul orașului. Asta-i situația, islamul nu e o religie distractivă. Îl iscodesc, dar el e imperturbabil. Unica, îi pare rău că n-a știut că noi ne dăm în vânt după așa chestii că ne-ar fi adus mai devreme aici.

Ne înțelegem să luăm masa la Haji Birani, localul tradițional din Orașul Vechi, dar când intrăm în cartier, localul e închis căci toată lumea e chemată la namaz. Fața mea redă o profundă dezamăgire și scanerii de alături citesc imediat chestia asta.

—Hai că revenim mai târziu, nu e mare tragedie…

E mare sau e mică? Nu știu. Așa mi-i firea – dacă-mi fac un plan și văd că funcționează îmi fac iluzii și țin morțiș să iasă așa cum ne-am gândit. Și dacă scrie pe față? O fi cazul să ascundem dezamăgirea, cum facem noi, europenii? Sau să lăsăm să se citească, cum ar face-o bunăoară Hamid? Poftim, de descâlcește. La două luni de când stai în Asia ajungi să nu mai pricepi unde se termină europeanul din tine și unde începe o făptură nouă. În tot cazul, dacă mind is not 100% good, Hamid o va face pe dracu-n patru, ca lucrul ăsta să înceteze. Reiese că și Hamid e cu cererea lui, doar că tot ce cere el de la noi e să fim fericiți și bine-dispuși.

Mai târziu, la aeroport îl îmbrățișăm ceva mai lung și mai călduros decât se practică în Europa. Fiindcă în ochii lui Hamid se citește cu litere de-o șchioapă că e 0% happy. Avantajul e de partea noastră. Suntem fericiți în proporție de cincezi la sută. Fiindcă faptul că plecăm este compensat de faptul că urmează să sosim. Acasă.

Tags: , , , , , ,

Comments are closed.