August 1, 2010 1

Aristocratul autentic

By in franța

Cannes – „orașul câinilor” așa se pare că s-a menționat într-o emisiune pentru turiști, ei da asta contează prea puțin ca să ne pese. Din regnul animalier l-aș asocia mai degrabă cu un melc întins de-a lungul bulevardului La Croisette, având magazinele de lux, sălile de cinematograf și gara centrală în spinărușă. Moalele melcului este un șir de hoteluri clasa-ntâi și un torent interminabil de Ferrari, Bugatti și Lamborghini. Toate au numere arăbești. De altfel în cafenelele de pe litoral araba se aude mai des decât franceza. Și nu este vorba de araba imigranților magrebieni, parol! Șeihi și feciorași de șeihi, care pur și simplu se dau în vânt după Riviera franceză. Au și de ce.

Discutăm despre asta. Au nu conferă acest lux epatant o notă deprimantă, de egoism și fățărnicie? Argumentăm în contradictoriu. După mine Las Vegas e un exemplu clasic de fals. Cu toate imitațiile Veneției și a piramidelor, care-și duc umilul trai acolo. (Deși aglomerația de falsuri tot ajunge să devină ceva original, ei, dar asta e altă poveste…) Deci. Cannes nu e fals. E aristocratul autentic. E chiar egoismul și luxul ridicate la nivel de artă. A ieșit din anonimat în perioada La Belle Epoque, fiind descoperit de un lord britanic care ținea drumul la Nice însă nu a ajuns într-acolo din cauza holerei care începuse să bântuie.

Trecem pe lângă hotelul Carlton – încă o mostră de aristocratism autentic. Turlele lui se ațintesc în ceruri ca niște țâțișoare cochete. În realitate asta și sunt, fiind copiate după forma sânilor unei oarecare La Belle Otero – o celebritate a epocii.

Dincolo de Carlton – o galerie care oferea spre vânzare sculpturi de-ale lui Salvador Dalí. Asta pentru cei saturați de champagne și bugatti. Niscaiva viață spirituală pentru cei bogați. Din toate exponatele, cea mai specială este sculptura călătorului care se rezumă la câteva elemente esențiale: papucii, valiza și privirea ațintită spre noi orizonturi.

Dalí și Cannes se pretează foarte bine împreună. Este și sculptura unicornului aici. Pentru mine țelul invariabil al unei călătorii este să zărești „unicornul de după colțul străzii”. Cu alte cuvinte, un ceva care stă acolo exact pentru tine și ghidurile nu te servesc la nimic, căci doar tu poți să descoperi ceea ce ți-i pus de-o parte. Respectiv, la vederea unicornului mă apucă un gâdilit ușor pe spate și în suflet mi se instalează o senzație călduță de bine.

…Bulevardul e aglomerat. Toți în așteptarea focurilor de artificii, inclusiv și noi. În programul festivalului, o companie franceză, care urma să demonstreze un show mediteranean. Facem returul pe La Croisette în speranța să găsim un locșor mai privat. În cele din urmă ne aciuăm pe gazon. Toate bune, dar timpul trece și cerul rămâne în continuare limpede. Trecătorii încep să se rărească, astfel încât prindem și niște locuri pe balustradă. Imediat realizăm și de ce: showul se amână pentru următoarea zi. Nașpa. Fiindcă e vorba de Franța nu ne amărâm prea tare. Pirotehnicieni în grevă – normal, nu?

Facem cale întoarsă. Gemenii vor acasă la Nisa. Deja e un semnal, căci se pare că nu mai vor acasă la Chișinău.

Tags: , , ,

One Response to “Aristocratul autentic”

  1. Zenu says:

    Mil pardon. Cannes n-are treabă cu câinii. Insulele Canare au. „Cannes” vine de la cana, totuna cu spaniolescul caña, adică trestie. Se putea ghici.