March 13, 2017 0

Capra vecinului

By in bangladesh, călătorii

Caz tipic: ajungem acasă buimaci după zborul din Istanbul în Dhaka. Nu-i clar unde s-a pierdut noaptea. Imediat după asfințit și-au făcut apariția zorii de zi, am văzut trei filme și nici un vis. La aterizare eram pe cale să ațipesc, dar – vigilență maximă la intrare în țară – am fost nevoiți să ne mobilizăm care și cum poate. Nici măcar n-am înțeles dacă Hamid e realmente Hamid. Ne vom lămuri după un pui de somn.

Din fericire Snigda era disponibilă la ora zece. Cred că i-am deschis. Cred că am vrut să rămân treaz dar trucul ăsta a fost prea tare pentru mine. Cred că a plecat fără să ne deranjeze. Într-un fel am avut noroc. Ne-am trezit într-un apartament curat, acum deja clar că al nostru. Sau nu?

La câteva zile am realizat că nu suntem singuri. Nici măcar nu e vorba de furnici. Aceste musafire sunt specializate pe ceainicul electric și nu cer să fie băgate în seamă. Cu mustăți de amiral, în lavoarul din bucătărie și-a înfipt steagul de cotropitor mișel un gândac de bucătărie. L-am plesnit cu palma, dezgustat. Dar în următoarea zi au apărut alții trei. Foarte rapizi printre altele.

Ne-am adus aminte de teoria lui Shaila potrivit căreia gândacii pătrund în spațiul nostru privat prin canalele de scurgere.

—Aha, am zis noi în continuare sceptici, și cum apa cum rămâne? Sau știu să înoate?

—Poate că-s rezistenți, ce știu eu…

Altă explicație nu e. Și dacă le pui cap la cap, e logic să pornească invazia pe durata absenței noastre de o lună. Cu țevile uscate de-a binelea, înaintarea inamicilor a fost floare la ureche. Niște profitori.

Le-am cumpărat otravă. Marca Romeo & Romario Pest Control. A murit un singur gândac. Probabil de râs. Efecte pozitive: furnicile au lăsat ceainicul în pace.

La birou – altă daravelă. Pe fundalul războiului rece dintre finanțatorii programului și beneficiarii acestuia, iscat pe motivul refuzului unei vizite de studiu în străinătate, echipa noastră locală de miniștri pensionați a pus la cale o mică răzmeriță. Aici nu le-a plăcut cuvântul „validare”, dincoace s-au revoltat din cauza unei traduceri în bengaleză pe care au fost rugați respectuos să o facă. Am turnat apă, focul s-a potolit. Am convenit asupra cuvântului „aprobare” care după mine sună aproape la fel de dur ca directivele Comitetului Central, dar ce pricep eu? Fiind în Roma faci ca romanii. „Numai că noi nu suntem în Roma” a remarcat ca pentru sine prietena mea. După ședință tustrei stăteau aplecați asupra traducerii. Apologetici?

Mi-i milă de pompieri. Poți stinge un incendiu dar, peste câteva mahalale, copiii deja au pus mâna pe cutia cu chibrituri. Noroc de prietenă, care pe lângă faptul că mi-i coechipieră, mai are și misiunea imposibilă de a ține sub control focul meu lăuntric.

Punem mare speranță pe sfârșitul săptămânii. Liberi de la datorie, improvizăm o promenadă prin cartier. Încet-încet tensiunea musculară din grumaz cedează în fața unui sentiment afirmativ de viață. La capătul străzii 27, printre mașini și ricșe, se strecoară în întâmpinarea noastră o capră. Cu lânița pe black & white.

Capra (n-o fi tot aia pe care-am văzut-o acum o lună pe malul lacului?) se oprește fix în fața noastră și ne privește întrebător:

—Meeh?

Luați prin surprindere, nu înțelegem întrebarea. Capra își dă seama de asta și o zbughește din loc. Tot printre mașini. Ne facem griji pentru ea, că-i prea zvăpăiată și nu știe regulile de circulație din capitala Bangladeshului. Să fi fost câine am sta liniștiți. Noroc că se întoarce pe trotuar. Se mișcă ciudat, frecându-și spinarea de zid. Două bengaleze ne urmăresc curioase în timp ce noi urmărim traiectoria caprei.

—E a voastră?

Bineînțeles. Tocmai am ieșit cu ea la plimbare.

Între timp capra cotește la dreapta unde nu e circulație. Sigură de ceea ce face intră pe terenul de cricket și o ține tot așa printre jucători. Din urma ei pornește o amărășteană cu o lesă în mână. „Stăpâna caprei”, remarcăm noi concomitent. Capra se oprește pe mijlocul terenului și primește un șut neașteptat din partea unui sportiv. O ia din loc dar degeaba – în fața ei nu mai e decât gardul. Stăpâna o ajunge din urmă și-i arată lesa. Capra se mai alintă un pic, dar în cele din urmă se lasă legată.

După ce facem turul cartierului ne oprim din obișnuință la Second Cup și ne comandăm câte o cafea mare. Columbia Supreme pentru prietena mea. Sumatra Mandheling pentru mine.

Ce nu s-ar spune, dar spectacolul absurdului în Dhaka nu este specialitatea exclusivă a trupelor de teatru.

Tags: , , , , ,

Leave a Reply