April 3, 2010 6

Bru

By in belgia

Să-i zic Bruxelles? Să-i zic Brussel? I-am zis Bru.

Da, cred că Bru e cel mai potrivit nume pentru orașul, care s-a decuplat de rădăcinile sale medievale (flamande? valone?) și s-a metamorfozat într-un soi de oază futuristă cu tentă arăbească. Corp străin pe un trup nobil – zgârie-norii Coaliției rețelelor hoteliere, instituțiilor financiare și oficiilor administrative, înrudesc orașul cu un soi de Abu Dhabi european. Ieftin și nefiresc. Un amestec de ghildă hanseatică și califat.

Dar ce zic bruxellezii? Locuitorii originari din Bru tac chitic, căci între timp au devenit minoritate națională; căci au cedat majoritatea eșalonului nereprezentativ al națiunilor europene format din politicieni și birocrați (și nu din oameni în carne și oase).

Bru este un castel pe lângă care Castelul lui Kafka e un copil. Oficiile administrative arată exact ca un terminal de aeroport. Sunt șapte etaje. La fiecare etaj sunt patru săli de conferințe. Pe culuare sunt instalate monitoare pe care sunt afișate denumirile conferințelor. Una din ele zice „Republica Moldova”. Copiatoarele și aparatele de cafea stau orfane pe coridoare ca într-un depozit de lost & found. Intru în cea care zice 3d. E un conveier. După noi intră ghanezii (de exemplu), după ghanezi – chinezii, după chinezi – francezii. Ș.a.m.d. Castelul este inabordabil, inaccesibil, intangibil. O mașină de tocat discursuri și aplauze.

Îmi aduc aminte că Julio Cortázar s-a născut la Bru și a fost traducător de meserie la UNESCO. Mda, căci a tradus pentru a putea scrie. Oare cum suporta otrava plicticoaselor reuniuni ministeriale? Otravă, administrată, de altfel, în cantități industriale. Într-o scurtă povestire din ciclul genial de Poveşti cu cronopi si glorii (1962) Julio ne informează despre numirea în funcție a membrilor unui comitet interstatal care, cazual, se dovedesc a fi Felix Smith, Felix Voll, Felix Romero, Felix Lupescu, Felix Paparemologos, Felix Abib și Félix Camusso. Aplauzele se preschimbă în nedumerire, presa face scandal, iar membrii comitetului se văd obligați să-și dea demisia pe motivul de a nu putea răspunde cu toții la același apelativ. Invocând motive de sănătate, biensur.

Mai bine la cârciumă. Tragem la Monk, căci în Delirium Tremens toate locurile sunt ocupate. În curciumă spiritul cosmopolit nu încape să intre, căci berea belgiană e regină. Respectiv, consumatorii – vorbitori de limbi babilonice, o înghit convertiți, indiferent dacă se cheamă Chimay, Duvel, Leffe, Grimbergen sau Ramée. Le iubesc pe toate din prima, deși cred că Duvel e cea cu cel mai mare impact.

La a patra halbă încep să-i înțeleg pe frații europeni. Da, are sens.

Tags: , , ,

6 Responses to “Bru”

  1. Victoria* says:

    “Delirium Tremens” :)) original nume pentru un local !

    Sinon j’aime bien Bruxelles 😉

    • Zenu says:

      Moi, j’aime glubinka. 😉 Iată la Brugge mi-ar fi plăcut să ajung.

      Și la Delft, care-i după kordon. 🙂

  2. Viorica says:

    La cum a scris Cortazar ( dupa mine zic , uneori de neinteles) se vede ca a ramas cu sechele …. 🙂

    • Zenu says:

      A scris diferit omul. Proza scurtă e de două categorii: 1. poetică (e.g. „Istorii cu cronopi și glorii”) sau 2. fantastică („Casa asediată”, etc.). Proza lungă :), adică romanele, reprezintă, ca atare, un torent al conștiinței… însă, spre deosebire de Joyce să zicem, unul foarte savuros. După mine.

      Da ce e cu „sechelele”, că nu știu așa cuvânt?

  3. Ochi în trei says:

    o greșeală de tipar mi-a zgâriat ochiul în al 4-lea paragraf. (… și a (!)most traducător de meserie la …)

    p.s. odată cu greșeala cred că e ok dacă dispare și această notă