June 29, 2014 Off

Balcaniada continuă

By in balcani, călătorii

Am fost la Berat. Sus, sus, sus, la castel. Acolo am avut cazare. Proprietarul – Leonidas. L-am întrebat dacă nu cumva e grec. Era pe fază: Leonidas și cei 300 de spartani. Dar nu era grec. Deși a lucrat timp de 22 de ani în Grecia. Zice că-i Leonidas și cei 500 de albanezi. Are această casă de la străbunicul său. A transformat-o acum câteva luni în hotel și restaurant. Seamănă leit cu Richard Burton. Mai ales când zâmbește. De zâmbit zâmbește des. E un om împlinit. Pe nevastă-sa o cheamă Bora. În albaneză bora înseamnă zăpadă. Pe băiat îl cheamă Xenofon. Xeno, îl strigă el, mai ales când are nevoie de ajutorul fiului pentru a-i traduce ceva în engleză. Pe fiincă o cheamă Klea. Și hotelul se numește Klea. Moștenitoarea? întreb. Acum Klea e mititică. Are 5 anișori și aleagră zglobiu pe proprietatea sa.

Berat e un oraș alb. Cel puțin pe interiorul castelului. Casele – una ca una. Stradelele înguste, romantice, pavate cu piatră de var lustruită de secole. Mă așez la o terasă și-mi comand o cafea cu gheață. În orașul ăsta se presupunea să fim în doi. Dar nu așa a fost să se întâmple. Spun în sinea mea două cuvinte. Apoi îmi spun în voce: asta e. Tot două cuvinte. Alte cuvinte…

De la Moscheia Roșie nu a mai rămas decât un minaret și ăla – ruinat. Vizitez Turnurile Substanțiale. Mă amuză denumirea – auzi tu, substanțiale. Ce-ar fi să existe și o Piață Existențială? Sau o Biserică Semnificativă? Sau măcar o Stradelă Efemeră?

Biserica Bizantină e foarte bine păstrată. Pe dinafară. Și încuiată. Pe dinăuntru. Dau de o piață în care se află un cap uriaș al lui Constantin cel Mare. Copia exactă a capului din Roma. Capul substanțial cum ar veni. Iat-o și pe Sf. Elena. Înscrisă, alături de Sf. Constantin pe placa de pe poarta bisericii ce le poartă numele. Intru în Muzeul Onufri. Onufri e un pictor albanez de icoane. A trăit în sec. XV și pus temeiul unei generații de iconografi. Un veritabil Andrei Rubliov al albanezilor. Dar chipurile astea parcă le-am mai văzut undeva… Muzeul ăsta are suflet. Privesc icoanele, ascult tăcerea. Doar că tăcerea nu conține răspunsuri. Numai întrebări.

Seara privesc meciurile din cadrul campionatului monidal împreună cu Leonidas. Portughezii câștigă la ghanezi dar scorul nu e suficient de bun ca să-i califice. La meciul Algeriei contra Rusiei ni se alătură Gjoni. Regele Gjoni, îl tachinează Leonidas. Xeno îmi comunică oficial că Gjoni e cel mai bun prieten al lui tata. Leonidas zâmbește cu zâmbetul fericit al lui Richard Burton.

Dimineața pe răcoare o iau spre gară, dar autobusul pentru Gjirokastra nu pleacă decât la ora 14:00. Urc în cel de Fier care-i pe traseu. Se dovedește a fi o destinație ultrabizară. La cât de aproape ar trebui să se afle de Berat, semnele rutiere se joacă cu noi. Ba îl arată pe stânga, ba pe dreapta, iar drumul… drumul ca și cum nici nu ar exista. Mă apucă îndoielile. Cu un astfel de drum ar fi un miracol să găsesc transport pentru Gjirokastra dintr-o asemenea bortă. Dar se rezolvă foarte simplu. La gara din Fier mi se nimerește o mașină de ocazie. Șoferul se învoiește la 10 euro, ceea ce-i un preț corect. E un tip cam surd de-o ureche, într-o cămașă polo albastră. Nu prea vorbește el limbi străine așa că ne explicăm mai mult prin semne. Noroc că una de pasagere vorbește italiana. E cu fiu-său pe care-l cheamă Vincent și care se pare că nu știe o boabă în albaneză. Eu în spanioală, ea în italiană, șoferul în albaneză – legăm cumva o conversație. Se interesează dacă Moldova e parte din UE. Le comunic că azi semnăm acordul. Par mulțumiți.

La Tepelena șoferul oprește să ia apă din izvor. Mă spăl și eu, pe mâini, pe față. Deja e mai bine.

Ajung la Gjirokastra, oraș vestit pentru că a născut doi genii. Unul rău și unul bun. Enver Hoxha și Ismail Kadare. Numele lui Kadare îl poartă o stradă, în casa unde a locuit se construiește un muzeu. În casa unde s-a născut Hoxha tot muzeu e, doar că etnografic. Dar albanezii nu au chef să pomenească de el. Am fost la castel. Sumbru loc. Din romanele lui Kadare reiese că în acest castel Ali Pașa Tepelena i-a torturat pe violatorii surorii sale. Pe timpul lui Hoxha castelul a servit drept închisoare.

În timp ce stau la o terasă și mă rehidratez, la televizor dau noutăți despre Moldova. Noi, georgienii și ucrainenii am semnat acordul de asociere cu UE. Mă simt nu știu cum mândru. Deja e mai bine.

Tags: , , , , ,

Comments are closed.