June 19, 2010 Off

Ba la Buda, ba la Pesta…

By in călătorii, europa centrală

Traveler, fratele de cruce al lui Horacio Oliveira din obişnuitul Şotron edificat cu scrupulozitate de amicul meu Julio Cortázar, s-a urnit din loc. Renumit pentru modul de a călători asentado, cu visele doar, nu şi cu hoinăritul, Traveler a lăsat acasă cea mai mare bucată din inima sa uriaşă şi a pornit la drum. Mă asociez cu numele doar, nu şi cu felul aşezat de a călători. Dau frâu liber ţiganiadei din mine. La drum, la drum, drumu-i plin de fum, foc ardea…

Căştile-n urechi, asurzit de Killers şi White Stripes, la pas uşor traversez podul cu lei peste Dunăre. Dincolo de pod e Buda, dincoace de pod e Pesta. Budapesta e simpatică. O fătucă bine-mersi, de viţă bună, hapsburgică. Mă duce cu gândul la Lisabona, de ce oare? La cealaltă extremitate a catolicismului găsesc o fascinaţie pentru culori şi uzoare comună cu cea a lusitanilor. Pe bune, ia o jucărie de Barcelo şi nu zici că nu e ungurească. O fi o predilecţie a naţiunilor de frontieră? Frontiera lusitană: monştrii maritimi, tentaţia mirodeniilor, samba şi tropicile. Frontiera maghiară: demenţia balcanilor, vampirii româneşti, the Wild Wild East de dincolo de Carpaţi.

Urcăm cu telefericul spre Palatul Regal. Savuros oraşul de sus – Buda. Pompos, da totodată friendly. Cum friendly? Reliefuri vânătoreşti, flori de tei, bercică Borsodi la halbă în Bastionul Pescarilor lângă biserica sfântului Matiaş. Matei Corvinul adicătălea, omul nostru. Bastionul e gazdă pentru o vioară şi-un ţambal. Ascultăm „Sanie cu zurgălăi” (Johnny, dacă poftiţi) seduşi de vederea Dunării.

Fata cea bună, Pesta îşi înfrânează exotismul. O capitală europeană pe bune. Ţi-e milă de altele care se dau peste cap cu companii promoţionale, care scot pe piaţă modernismul, excentrismul, artele. Fata noastră nu se făleşte. Are de toate da fără exces de piar. Dar le are, asta contează. Artişti de stradă, havuzuri muzicale, statui haioase, dunărea-măicuţa, toate presurate cu niscaiva paprica da nu foarte tare.

Pe Vaci Utca se plimbă văcuţele curviştine. Cuminţi şi fardate intens ca toate prostituatele de cartier. Nu mă holbez la ele, mai iau o bercică la colţul străzi – un Soproni şi-napoi la hotel să nu pierd partida. Ideea unui vin de Tocai nu-mi zâmbeşte, n-am cu cine partaja romansu. Intru în numărul meu boieresc din Mariott cu vedere la Dunăre şi porneşte furtuna. Dă-i drumul, furtuno, îmi place de tine!

Tags: , , , , , ,

Comments are closed.