November 26, 2015 Off

Angkor What?

By in asia de sud-est, călătorii

Nu tocmai speriați de avioane – abia coborâsem din unul, dar… șirul ăsta de grăniceri la intrare în Cambodgia? Să nu uităm că până la începutul anilor 80 țara era guvernată de un monstru. Erau zece la număr, mă refer la grăniceri, și ne-am apropiat timizi de prima persoană, o doamnă în uniformă cu regalii, care ne-a aruncat o privire feroce. „Tăiați-le capul!” a comunicat dânsa dintr-o privire. De fapt, într-o engleză rudimentară, ne-a trimis să completăm anchetele de imigrație. Aeroportul era dotat cu wifi și cu bancomat. Am scos precipitați bani pentru viză, faptul că nu aveam poze ne-a costat doi dolari în plus, lucru acceptat pe loc fără zarvă. Ne-am deplasat cuminte până la ofițerul din extrema stângă, observând cum pașapoartele noastre „călătoresc” de la o persoană la alta agonisind ștampiluțe și semnături. În fine… n-a fost o treabă complicată.

La ieșire din aeroport ne aștepta Dl Veasna, șoferul tuk-tukului. Ochii și buzele ca pe statuile lui Buddha. Zâmbetul ca la Mona Lisa – fără dinți. Am urcat în caleașcă și pe-aici ne-a fost calea. Siem Reap, la primul contact, nu părea un oraș ditamai fascinant. Hoteluri de cinci stele alineate de-a lungul autostrăzii, atâta doar că porțile erau păzite de statui de tigri și elefanți. Aerul era aromat, căldura suportabilă. Climă mediteraneană, după cum ne-a avizat ghidul de călătorie.

Hotelașul Trei Camere ne-a cucerit din prima. Stil colonial, spațios, curat, cu piscină. La recepție suntem întâmpinați de Bora care numai în genunchi nu se pune, dar la orice rugăminte reacționează cu un râs copilăros. Eram lihniți de foame, astfel încât am comandat ceva la repezeală. Cum ar fi vețeluș cu mango, iarbă de lămâie și furnici. Îl întrebăm pe Bora cât de mari sunt furnicile și el ne arată (foarte plastic de felul lui) cum furnicile merg în șir indian. Curat ca în Tom și Jerry.

Aventura veritabilă începe a doua zi când avem în program circuitul mare al templelor din Impreiul Khmer. Suntem șmecheri să lăsăm Angkor Wat pentru a doua zi la răsăritul soarelui așa că facem primul popas la Angkor Thom. Templul se numește Bayon și e incredibil de frumos. Când zic „incredibil” mă refer la două chestii: 1. faptul că gura ne rămâne căscată pentru tot restul zilei; și 2. faptul că patrimoniul cultural greco-roman pare să fie supra-apreciat și asta doar din cauza că suntem parte dintr-o civilizație eurocentrică. Dacă schimbi unghiul de vedere, înțelegi că antichitatea khmeră este zdrobitoare – un imperiu edificat pe baza tehnologiilor de irigare a solurilor și a competiției pentru hegemonia ideologică între budism și hinduism. Jayavarman VII-a, de pe baso-reliefurile templului din Angkor Thom, taie ca-n curechi siamezi și vietnamezi. În semn de confirmare a celor menționate.

Spre deosebire de Angkor Thom, Preah Khan e un templu mai intim. Hoardele de turiști sunt lăsate în urmă, poate din cauza că ne apropiem de ora amiezii și soarele arde nemilos. Îl ignorăm, n-avem timp să stăm la taclale cu soarele. Admirăm apsarele de pe zidurile templului și ne gândim la paradis. Ăsta nu ți-i paradis? Să le vezi cu ochii tăi, să le pipăi (în sensul bun al cuvântului), să inspiri aerul înmiresmat. Ehe!.. D-apoi când ajungem la Neak Pean (următorul pe listă) suntem deja alintați cu basoreliefuri. Cu atât mai bine, căci Neak Pean este în realitate un lac artificial cu o insuliță de templu pe mijloc. Dar ce bizar, și lacul, și cerul, și lotușii par să fie parte dintr-un templu mai mare și mai frumos, plăzmuit de cel care le-a creat pe toate și pe toți. Inclusiv și pe noi, norocoșii…

Mai avem câteva temple pentru după amiază. Merită să-l amintim aici pe cel de la Banteay Kdei, unde jungla și-a revendicat drepturile asupra pământului, astfel încât acum este inseparabilă de ruine. În fond, rădăcinile arborilor multiseculari asigură o stabilitate stucturii mult mai plăcută văzului decât schelele din amfiteatrele romane sau grecești.

La ieșire, deja amețiți de atâta frumusețe:

—More temples? Ne întreabă Dl Veasna de parcă ar fi vorba de încă o partidă de belot înainte să se crape de ziuă.

O, nu! Gata pe azi. Lăsăm loc de impresii pentru a doua zi.

Tags: , , , , ,

Comments are closed.