August 5, 2010 Off

Accente nissarde

By in călătorii, franța

Crâmpeie, bucăți, cioburi de amintiri. Celelalte au fost clar localizate în spațiu și timp. Nisa a fost până la, între și după. Sub picioare, în aer, în apă, în mâncare… Gustoasă ce să zic. Un mozaic de impresii. Dacă era mai mult timp, gustam din mai multe. Dar dacă-i așa, așa-i. Să vedem:

Isadora Duncan. Trecută de floarea vârstei, cu cele două fiice decedate într-un accident. Despre Esenin știți voi… În tot cazul, un Bugatti nouț făcut cadou de un tânăr aficionado. Eșarfa roșie, lungă a Isidorei în bătaia vântului. Nici nu observă cum se înfășoară pe osia roții. Pornește motorul și… CRANȚ!

Isidora nu e, ce moarte penibilă… Uf.

Asta se întâmpla pe Promenade des Anglais, care e criminal de frumos.

Vorbind de crime. Nisa e o poveste scrisă de nesăbuita Agatha. Suntem vizavi de Palais de la Mediterranée. Dincoace patimi! Proprietăreasa e văduvă. Fiica, Agnes de la Roux, e coproprietară. Are un amant. Se ceartă la cuțite cu maică-sa și-și vinde cota unui mafiot, care are mai multe proprietăți în Nisa. Banii câștigați din tranzacție sunt transferați pe un cont elvețian, comun cu amantul. La câteva săptămâni de la transfer e văzută pentru ultima dată la volanul unui rolls-royce alb. Toți în căutare. Mai puțin amantul, care stă impasibil în posesie unei țidule care anunța sinuciderea iubitei. Well… partea asta n-o crede nimeni, cu atât mai puțin les gendarmes. Amantul (fost amant, să zicem) caută să i se piardă urma în Panama, dar este extrădat în patrie. El pledează inocent oricum. În lipsa unui cadavru și a unei confesii nu se poate face nimic. Asta se întâmpla prin anii 70 oricum, însă cazul și până astăzi stârnește valuri în presa riverană. Și ăsta-i pe bune.

Mergem mai departe?

Să mergem. Hotelul Negresco unde bucureşteanul Henri Negresco s-a inventat pe sine însuși. A atras tot soiul de personaje celebre, de la Dalí şi Chagall, la ţari şi sultani. Sultanul închiria trei etaje pentru sine, suită şi harem. Isidora Duncan a plecat fără să achite nota.

La Nisa se zice că Céline l-ar fi recunoscut într-unul din turişti pe imperatorul Franz Josef. I-a cerut autograful pe o carte de vizită, la care imperatorul a zis chipurile că, tinere, am şi io cartea mea de vizită. Şi i-a înmânat una. Dar cert e că Franz Josef nu se putea afla în acel moment în Nisa, dat fiind că se afla în altă parte. Cu siguranţă. Atunci de ce? Păi, nu ştiu, stau la sud, citesc “Nord” de Céline. Mă amuză.

La Nisa a stat Nietzsche. La Nisa a stat Gogol.

Ruşii au convertit Nisa într-o “dacea” a lor. Marea Ducesă Elena, cumnata ţarului Nikolai I, a fost prima care a încercat valurile la Nisa. Da, da! În mod ciudat toţi anglo-nemţii, şi franco-polacii concepeau Nisa ca pe o staţiune de iarnă, unde e cazul să faci plimbări de să inspiri aer sărat, fără să le pese prea mult de scăldatul în mare. Elena a încercat, astfel încât în câţiva ani, înotul s-a transformat din ridicol în trendy.

Înainte de a fi franceză Nisa a fost greacă, romană, italiană și savoiardă. La un moment a fost asediată și de un pașă turc. Azi sunt puțini cei care vorbesc nissarda, un dialect al limbii occitane. Dar inscripțiile stradale în orașul vechi sunt bilingve. Nissa la Bella, zice un cântec nissard:

O la miéu bella Nissa
Regina de li flou
Li tiéu viehi taulissa
Iéu canterai toujou.
Canterai li mountagna
Lu tiéu tant ric decor
Li tiéu verdi campagna
Lou tiéu gran soulèu d’or.

Of că frumoasă mai e! Şi unde nu calci, tot cu istorii. Un veac să trăieşti şi tot ai descoperi altele noi. La colţul străzii un librar vinde cărţi de buzunar, ediţii vechi. Întreb de Céline. – Ehe, chiar ieri l-am vândut pe ultimul, zice. Că la mine se vând foarte repede. Mai mult de o zi nu stau.

Poate e mai bine aşa. Să rămână şi pentru alte dăţi.

Au revoir, deci. Ne mai vedem la Nisa.

Tags: , , , , ,

Comments are closed.