June 23, 2013 Off

Pe bune!

By in articole publicate, revista punkt

Articul punktat. Numărul 53. Punkt.

Punkt #53Paștele cailor e sărbătoarea națională pe care o așteptăm cu înverșunare și care niciodată nu vine. Multe lucruri sunt legate de această dată istorică ancorată într-un viitor nedefinit. Bunăstarea moldovenilor și integrarea europeană sunt primele asocieri care vin în minte. În ethosul popular această așteptare interminabilă are conotații existențiale: e același lucru ca și cum l-ai aștepta pe Godot. Avem două la mână: 1. pragmatismul împământenit care ne determină să credem că, dacă e de bine, înseamnă că nu e despre noi și 2. încăpățânarea de a nu renunța și de aștepta salvare din oricare altă parte numai ca să nu ne salvăm noi înșine.

Cu mai bine de trei ani în urmă, mă aflam în București cu prilejul lansării unui volum: „Moldova, la răscruce”. Titlul cărții, care cuprindea o serie de observații critice privind vicisitudinile tranziției Republicii Moldova (cu speranțe împrospețite urmare a revoluției din aprilie), a trezit o mulțime de comentarii. Dacă ar fi fost vorba de o ediție datând de la începutul anilor 90, nuanța sarcastică ar fi trecut, probabil, neobservată. La finele primei decade a secolului XXI, titlul avea însă o altă conotație. În continuare, stăteam să alegem între Vest și Est, între democrație și imitația ei, între capitalism și migrație în masă. Am turnat gaz pe foc, menționând (mai în glumă mai în serios) că „la răscruce” pare să fie locul îndrăgit de moldoveni.

Au trecut trei ani. Din păcate, sunt nevoit să recunosc că gluma se îngroașă, iar noi stăm în continuare „la răscruce”, inhibați de istoricitatea momentului și paralizați de necesitatea alegerii.  Lucrul care ne ține pe loc este paradoxul pe care l-am menționat mai înainte – acela de a spera și a nu crede concomitent într-un viitor mai bun. Risc să presupun că pentru voi (la fel ca și pentru mine) această așteptare „la răscruce” devine enervantă. Pe bune. Poate că e cazul să schimbăm paradigma? Poate că e cazul să înțelegem că nu putem fi altcineva decât autorii propriei noastre salvări naționale?

La răscruce… până la capăt

În cercurile intelectuale ține de bonton să se vorbească despre lipsa de maturitate a clasei politice. Maturitatea clasei politice? – e cazul să fim prudenți când folosim această noțiune. Înțelegem prin ea prevalența intereselor private asupra celor publice și o anumită predispunere de a nu duce lucrurile până la capăt (în pofida sloganelor electorale). Următoarea situație (actuală încă) este simptomatică: negociem grăbiți cu Uniunea Europeană semnarea acordului de asociere. Sacrificăm în acest sens, fiindcă merită, o serie de producători autohtoni pentru a prinde trenul Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Comprehensiv (ALSAC). Ne confruntăm, în repetate rânduri, cu expresiile consternate ale partenerilor europeni : Ah, dar reforma justiției? Și cu corupția ce facem?

Și totuși, în pofida acestor expresii pe care trebuie să ne obișnuim să le auzim de azi înainte, există (au existat!) mari șanse ca în toamnă să culegem roadele acestor negocieri grăbite: libera circulație a moldovenilor în spațiul Schengen și, eventual, statutul de țară cu perspective de integrare europeană. Doar că pe ultima sută de metri, am cedat nervos și am desfăcut Alianța pentru Integrare Europeană.

Privim nedumeriți clasa politică și îi suspectăm de lipsă de sinceritate în raport cu deziderate titulare. O fi dorind ei cu adevărat integrarea europeană? Sau presupusa reușită le-ar fi stricat jocurile politico-economice? Diziluzionați, lunecăm pe pista periculoasă a apatiei politice. Nu mai credem în nimeni și în nimic. Suntem sătui să ne dăm votul celui mai bun dintre cei mai răi. Regretăm voturile acordate anterior. Iar opoziția rămâne în continuare a fi o alternativă odioasă.

Pe scurt, suntem gata să considerăm partida încheiată și să declarăm înfrângerea fără echivoc. Mai târziu vom da vina pe lipsa alegerii. Păstrându-ne puritatea. Dar testul final al alegerilor este următoarea întrebare: dacă toți sunt răi și doar tu ești bun, de ce nu candidezi?

În timpul ăsta… la castel

Jemanfișismul politic are repercusiuni economice. De crezi, de nu crezi datoria fiecăruia este să facă munca la care se pricepe mai bine. În cele din urmă lucrurile se vor lămuri. E vorba de un sentiment quasi-religios pe care îl îmbrățișez fără ezitare – optimismul. Departe de scena politică cetățenii țării vor continua să editeze cărți, să scrie aplicații software, să studieze limba chineză, să catalogheze păsări, să presteze servicii de consultanță, să administreze rețele de cafenele, să creeze desene animate, să elaboreze politici bune, să producă știri de calitate, să…

Da, deocamdată numărul acestor cetățeni nu este suficient mare. Însă de reușitele lor depinde într-un mod imperceptibil (la prima vedere) viitorul politic al Republicii Moldova. Ei sunt oamenii care nu parchează neregulamentar, care luptă cu corupția pornind de la faptul că nu dau mită. Fac studii în străinătate și se întorc în cele din urmă în țară. Achită impozite la timp. Aruncă gunoiul în urne și nu scuipă coji de răsărită. Chiar dacă majoritatea fac pe dos. Altfel spus, eu merg pe ipoteza unei corelații strânse între maturitatea clasei politice și maturitatea societății civile din Republica Moldova.

Poate că-i doar sindromul primăverii, însă la distanța de 3103 kilometri de Chișinău, am început să apreciez la justa valoare anumite chestii pe care nu le zăream din cauza gropilor și a chioșcurilor de termopan. Cea mai elementară dintre ele este libertatea de expresie. Recunosc că până în 2009 aș fi ezitat să-mi expun gândurile pe blog. Acum toată lumea consideră firesc să-și exprime opiniile și să critice guvernarea. E un aspect ce ține de calitatea vieții pentru care merită de sacrificat 1/3 din PIB.

Prin urmare, optimismul meu nu este unul dezrădăcinat. Ține de o anumită perspectivă. O perspectivă din care cuvintele lui Gandhi au sens: „Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.”

E singura alegere pe care trebuie să o facem ca să nu staționăm în continuare… la răscruce.

Tags: , ,

Comments are closed.