February 23, 2012 Off

Călătorie de la A la A

By in articole publicate, revista punkt

… sau cum (nu) se bate apa în piuă.

Articol punktat în nr.40-41 .

Aşa ne-am obişnuit: vizionăm Ирония судьбы după care pornim anul nou de la o pagină albă. An nou – Guvern nou. Pline buzunarele de bomboane şi promisiuni. Pline cupele cu şampanie şi optimism. Intenţiile moldoveneşti sunt salutabile, dar cum rămâne cu faptele?

Faptele vorbesc de la sine. Rata sărăciei s-a redus cu patru puncte procentuale. Un moldovean din zece a părăsit rândurile săracilor. Urcuşul Republicii Moldova în clasamentul Doing Business a numărat 18 trepte. Ceea ce nu e puţin, căci ne situează pe locul 2 al ţărilor reformiste. Produsul Intern Brut s-a îngrăşat cu 7,5 procente în prima jumătate a anului. Ceea ce e mult, dacă stai să te gândeşti că Europa e deocamdată în criză.

Intenţiile vorbesc pe multe voci. Vocea Premierului, precum și cea a Preşedintelui interimar (identică în prezent cu vocea Preşedintelui Parlamentului). Vocile liderilor AIE-2 și vocile miniştrilor, dar şi vocea opoziţiei. Vocea opoziţiei este just in case. Vocile guvernanţilor contează fiindcă se presupune o legătură cauzală dintre intenţiile şi faptele dânşilor. Numitorul comun al acestei orchestre vocale este planul de acţiuni al Guvernului. Care numără o mie şi douăsprezece intenţii. Plus intenţiile de pe agenda de integrare europeană. Plus intenţiile expuse în diverse strategii sectoriale. Plus intenţia de a vota în cele din urmă Preşedintele ţării. Lista e lungă, viaţa e scurtă.

Pe bună dreptate, consideră unii experţi că pentru traducerea intenţiilor în fapte există o fereastră de oportunitate la începutul fiecărei guvernări. Această fereastră stă deschisă exact o sută de zile. Perioadă în care pot fi implementate reformele dureroase care costă capital politic şi care se aşteaptă să dea rod spre finalul guvernării. Situaţia e tipică pentru toate ţările – guvernele proaspete se bucură de credibilitatea publicului larg cu drept de vot care, iniţial, se arată mai iertător. Tocmai de aceea, Barack Obama şi David Cameron vin să prezinte raport despre cum au petrecut prima sută de zile la guvernare. Exact la ţanc, căci publicul larg cu drept de vot aşteaptă schimbarea pe care doar o forţă proaspătă o poate produce. Este vorba de avantajul celui care vine din afara sistemului. Naiv şi entuziast, jucătorul din afară este deranjat de starea de lucruri din cadrul sistemului şi are tupeul să declanşeze schimbarea. Dacă stă mult pe gânduri, există riscul să-i înţeleagă logica infailibilă, să se lase intimidat de complexitatea-i monstruoasă şi în cele din urmă să se convertească într-una din rotiţele lui. Respectiv, fereastră se închide. Iar intenţiile rămân bine-mersi.

După expirarea „perioadei de graţie”, sistemul devine prietenul cel mai crâncen  al Guvernului. Fiindcă pentru a pune pe roate traducerea în fapte a 1012 de intenţii serioase e nevoie ca toată maşinăria să funcţioneze impecabil. Astfel încât bunele intenții să devină business plan. Resursele – atât resursele umane cât și sacul cu bani – urmează să se învârtească întru implementarea lui. Planul urmează să devină caietul de sarcini pentru funcționarii publici. Managementul trebuie să dea cu regularitate socoteală în față acționarilor (societatea civilă!) despre mersul realizării planului, iar acționarii urmează să bată palma – fără a bate din palme – apreciind calitatea acestuia.

De la TREBUIE până la FACEM nu-i decât un pas. Însă pentru a-l (de)păşi e nevoie să respecţi întocmai rigorile sistemului. Dacă nu o faci el degenerează într-un sistem informal imposibil de a fi gestionat. Caz în care traducerea intenţiilor în fapte va dura LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!

Tags: ,

Comments are closed.