Trebuie să-l descarc pe John Fante din sufletul meu. Să mă descotorosesc de Bandini – asta e. Căci de două săptămâni nu mai pot citi. Credeam că e de vină munca la plantație, dar s-a întâmplat să fiu très occupée și mai înainte. Și pasionat când eram, tot găseam timp să citesc. Chiar și dacă [...]
Tags: adolfo bioy casares, carlos balmaceda, charles bukowski, john fante, julio cortázar, roberto bolaño
Poate exista un curent literar care perindă din generație în generație? De obicei, ne imaginăm o gașcă, o bandă, un club. Oamenii se întâlnesc, fac schimb de idei, împărtășesc idealuri sau urăsc în comun anumite lucruri. Există un clei ideologic care îi unește, un manifest sau un nume. Sunt dadaiști, lost generation, existențialiști sau beatniks. Dar sunt [...]
Tags: cărți, charles bukowski, coperte, john fante, roberto bolaño
Am citit cartea cu vreo lună în urmă – pe asta o știi (apropo, încă nu am terminat cu Șafak, mai durează). Acum am văzut și filmul cum și era de așteptat. Un lucru e cert: dacă vrei să vezi Factotum (2005), ia-ți, dom’le, filmul în original. Io am avut neșansa să fac rost de [...]
Tags: charles bukowski, john fante, roberto bolaño
L-am descoperit pe Andrei Codrescu navigând pe apele tulburi ale youtubului. Am găsit asta: Captivat, am săpat mai departe ca să aflu în Codrescu un personaj bizar care a emigrat la timp din România ceaușistă, la timp ca să prindă trenul beatnicilor newyorkezi, care era pe punctul să plece din stație. I-a cunoscut atunci pe [...]
Tags: andrei codrescu, dada, dadaism, lenin, postuman, roberto bolaño, tristan tzara
Citindu-l pe Noam Chomsky mă tot întreb: păi cum vine asta? reiese că Washingtonul este realmente o „axă a răului”? Sau, mă rog, un punct al acesteia. Washingtonul și nu Bagdad sau un oarecare Phenian. Este strigător la cer și totuși argumentele lui Noam Chomsky sunt adesea imbatabile. Mda… cursa prezidențială finanțată de marile corporații [...]
deputaţii au făcut tema pe acasă. adevărul gol-goluţ: guvernul a scris-o.
