Botezul Zenului într-ale jazzului s-a înfăptuit în ceas de noapte. Apele învolburate ale Iordanului curgeau pişcate de rotiţele casetofonului Fisher. De ce erau învolburate apele, Zenu n-a aflat, dar așa stă scris în regulament: fără învolburare botezul nu-i valabil. Rotița casetofonului se învârtește, țac, țac, țac! Double-decker nărăvaş, numai bun de a trece muzica dintr-un [...]
Tags: django reinhardt, jazz, lakshminarayana subramaniam, stéphane grappelli
Jazzind’ Răscolind fără țintă am dat de un comentariu prin care lumea care pricepe în materie de jazz mi l-a recomandat pe Vijay Iyer. Cică-i ultimul cuvânt în muzica jazz. Atunci am ascultat fără să mă agațe. L-am mai ascultat o dată și m-a agățat. Nu știu dacă-i ultimul cuvânt, dar e foarte bun. Poftim [...]
Tags: branislav nušić, focus, jazz, lakshminarayana subramaniam, raga, ragtime, ravi shankar, sholem aleichem, simon carmiggelt, vijay iyer, vladimir sorokin
Jazzul și-a făcut intrarea în Buenos Aires prin intermediul casinourilor și a cluburilor. De noapte. A intrat noaptea într-o vreme când mambo și jazzul latin era rege și s-a cazat la „Jazz Casino”. Dar fiindcă era noapte și briza alunga jazzul spre cartierele portuare, mai aproape de aerul înveninat de tangouri pătimașe, nu a luat [...]
Tags: argentina, ástor piazzolla, carlos gardel, concertino, jazz, jorge luis borges, latin jazz, nadia boulanger, richard galliano, ryota komatsu, tango, yo-yo ma
Faptul că jazzu’ a prins rădăcini în țara bancherilor și ciasornicarilor este un paradox doar în aparență. Elvețienii, oameni serioși și neutri la războaie, au fost în repetate rânduri gazdele avangardei europene. În 1916, când dadaiștii își desfășurau primele șezători în Zürich la Cabaret Voltaire, ritmurile africane, improvizația și anarhia fonetică erau la ele acasă. Când [...]
Tags: acid jazz, ed harcourt, erik truffaz, jazz, mounir troudi, river deck timișoara, sandra nkaké, sly johnson
Nu-mi zi că dantura nu are nicio poveste. Cea a lui Chet Baker are. E o dantură celebră, de trompetist (și asta contează!). Are două variante. Să-i dăm bătaie. Zice Chet: Când am văzut-o pe puicuță am știut că trebuie să merg la ea. Trăgea la un hotel din Cali, într-un cartier de negri. Am [...]
Tags: almost blue, bruce weber, chet baker, dizzy gillespie, jack kerouac, jazz, ruth young
