Îmi pare rău când fratele meu e la ananghie. Dar știu că se descurcă. Nu este omul care să renunțe ușor. Nevoile îl fac mai tare. Dar cutremurele… well, nu e pentru prima dată. Ce să zic, am fost la Tokyo și Kyoto – e foarte frumos la fratele meu. Am stat și-am privit focuri [...]
Tags: cutremur, haruki murakami, japonia, tokyo
Asta nu e Naoko. Asta nu e Midori. Ăsta nu e Toru Watanabe. Toru Watanabe nu-și schimba cămașele în fiecare scenă. Iar Midori e o punkeriță înțeleaptă și super-optimistă a cărei viață se întâmplă să fie destul de complicată. „Pădurea norvegiană” a lui Anh Hung Tran nu e „Pădurea norvegiană” a lui Haruki Murakami. Eu în locul [...]
7.08. M-am trezit fără deșteptător. Ceva am visat, nu mai țin minte… Deci mă scol. Pun cafeaua, iau niște curmale. Deschid televizorul. Privesc Alice in den Städten (1974) de Wim Wenders. Prima parte din trilogia on the road. Toate lumea caută ceva sau pe cineva. Bărbatul face poze ca să aibă dovezi că există. Femeia și-a pierdut [...]
Tags: haruki murakami, jack kerouac, kobo abe, wim wenders
Apoi da. Adică accept invitația lui Ion Grosu să stau la taclale despre sensul vieții. Am motive serioase: 1. chef să scriu, fără ca să am la dispoziție o temă particulară pe care să vreau s-o abortez ahora mismo; 2. citesc Nabokov, respectiv, am timp berechet ca să fac orice altceva în afară de a-l [...]
Tags: carlos castaneda, haruki murakami, ion grosu, sensul vieții
În momentul în care apăsăm pe declanșator se întâmplă ce? Mortificăm prezentul? Sau îl conservăm pentru eternitate? Fotografia păstrează memoria timpului care nu mai există. Dar are și viața ei aparte. „Filmările în Palermo” (2008) sunt istoria unui fotograf care s-a rătăcit. Există ceva care-l face să nu mai fie întreg. Poate că apăsarea interminabilă [...]
Tags: dans dans dans, haruki murakami, în căutarea oii fantastice, ingmar bergman, michelangelo antonioni, palermo, wim wenders
deputaţii au făcut tema pe acasă. adevărul gol-goluţ: guvernul a scris-o.
