Eu atât de binișor mă orientez în Tokyo încât mă simt în stare să reproduc harta metroului cu ochii închiși. Ha! Chiar mai bine cu ochii închiși decât cu ochii deschiși. Pe bune. Harta metroului din Tokyo arată exact ca o masă festivă. Palatul Imperial e ca o răcitură. La nord de răcitură stă vinegreta [...]
Tags: haruki murakami, maurice béjart, pina bausch, tokyo, wim wenders
Asta-i normal? Toți în jur îs pisici și numai tu ești om. Pisici la volan, pisici la balcoane, pisici la tejghele, pisici care beau berici prin cartiere. La prima vedere – OK, simpatice ființe, numai că ajungi să-ți fie rușine pentru faptul că toate pisicile ca pisicile, da tu – om! Te ascunzi într-un ungher [...]
Tags: 1q84, haruki murakami
Primul meu contact cu Haruki Murakami s-a produs pe traseul dintre litoralul dobrogean și carpații ardeleni. Se numea „Pădurea norvegiană”. Avea gust de nisip, timișoreană brună și miros de tren accelerat. Apoi am trecut la „Cronica păsării-arc”. Mi-a dat niște neliniști, dai bojă. „Arhipelagul Gulag” e floare la ureche pe lângă epopeea manciuriană. A doua [...]
Tags: haruki murakami
Îmi pare rău când fratele meu e la ananghie. Dar știu că se descurcă. Nu este omul care să renunțe ușor. Nevoile îl fac mai tare. Dar cutremurele… well, nu e pentru prima dată. Ce să zic, am fost la Tokyo și Kyoto – e foarte frumos la fratele meu. Am stat și-am privit focuri [...]
Tags: cutremur, haruki murakami, japonia, tokyo
ceva de genu matinca.
