Decorul e cât se poate de familiar – duminică dimineață, părinții în pat, copilul treaz și pus pe șotii. Părinții nu vor să se dea jos din pat. Au fost ieri seara la restaurant, apoi la magazin, apoi iar la restaurant apoi la teatru. Și, da, sunt obosiți (căci, după teatru, au mai mers o dată la restaurant).

Deschid cartea să le citesc înainte de somn. Octav e în pijama, însă Adi – încă nu e. Mă fac că citesc din carte cu intonația potrivită lecturii:

- E seară și copiii sunt deja în pătucuri. Însă Adi nu e în pătuc. În loc să-și îmbrace pijamaua, el insistă să-l enerveze pe tăticul.

Adi face ochii cât cepele:

- Nu-i adevălat!!!

- Adi pretinde că nu e adevărat. Dar e adevărul gol-goluț. Poftim de uitați-vă la el. Nici gând să se bage sub plapumă.

Adi se bagă precipitat sub plapumă. Nu-i arde lui să fie anti-eroul acestei povești.

- Octav se uită mirat și nu-i vine a crede că a încăput și el în poveste. Tăticul îi spune să se învelească imediat și Octav, băiat cuminte, își trage plapuma pe el.

Mă uit cu coada ochiului. Se prăpădește de râs, da chiar își trage plapuma pe el. În ușă apare Ruxi.

- Ruxi a venit să le zică fraților „noapte bună” și s-o șteargă din zonă cât ai zice „pește”. Nu are vreme de pierdut. Se duce la dânsa în cameră să citească „Otrăvurile din Caux”.

Stratagema funcționează. Odraslele sunt în culmea fericirii să îndeplinească ordinele care vin „din carte”. Odată ce-s cuminți, reiau lectura din carte. De astă dată – pe bune.

Ilustraţii de Etienne Delessert

Păi iată. De fiecare dacă când îl vizitez pe vecinul meu, vin acasă împăcat şi inspirat. Grecii numeau chestia respectivă catharsis şi uite că funcţionează deja de câteva milenii. După mine e o chestie mai tare decât locomotiva cu abur a lui James Watt, aproape la fel de tare ca democraţia.

M-am “curăţit” sufleteşte cu ajutorul Irenei Boclincă şi a lui Emilian Creţu. Am dus cana cu apă. Excelent.

Nu zic nimic despre piesă. Zic doar ceea ce zic gazdele:

“VEGHE” este povestea unui tânăr solitar. El aşteaptă moartea unei bătrâne tăcute şi posace pe care el o crede mătuşa sa şi care îşi omoară timpul cu poveşti şi amintiri care vorbesc despre moarte. Conform criticului Benedict Nightingale de la Times, impresia de “izbucniri de râs pentru masochiştii lipsiţi de speranţă în drum spre Olanda cu hoardele de sinucigaşi” este atenuată de sugestia că “lunile de veghe la capul unui pat pot crea o legătura chiar şi între o mătuşă tăcută şi tânărul care a construit cu disperare o maşină de eutanasiere gen Heath Robinson pentru a grăbi momentul plecării acesteia”.

Azi lansare de carte la Librăria din Centru. E vorba de kerouacul nostru est-european: Andrzej Stasiuk. După On the Road, cartea lui Stasiuk, “Călătorind spre Babadag“ a fost cea mai crâncenă călătorie. Cu sate prăfuite cu ciorani la margini de Sibiu. Cu oraşe provinciale ca nişte fotografii de epocă. Cu dughene une se serveşte cea mai bună poşircă.

Să vedem cu ce se mănâncă “Fado” şi “Nouă“. Ba stai că ştiu – cu gustul de a trăi.

Prima vine din partea unui regizor polonez. Un titan al cinematografiei. Andrzej Wajda. E săptămâna filmului polonez, știi doar?! Am aflat-o de la tata. Am aflat că deschiderea festivalului urma să se producă cu filmul Katyń (2007), care s-a făcut remarcat prin nominalizarea la premiul Oscar. Nu că ar fi fost nevoie în mod neapărat, căci brandul Wajda este și așa suficient de bun. Deschiderea s-a produs. Ambasadorul Poloniei a vorbit o română fluentă. Sala a fost plină. Fularele trase pe nas – totuși e gripă.

Katyń

Primul sfert de oră m-am lăsat condus de voci și imagini. Ofițerii polonezi erau foarte buni. Sovieticii și naziștii erau foarte răi. Imagini paralele: sovieticii profanează steagul Poloniei rupându-l în două (gest simbolic), păstrând partea roșie pentru steagul sovietic și folosind jumătatea albă pe post de izmene; naziștii închid Universitatea din Cracovia brutalizându-i pe profesori (și trimițându-i în lagăre de concentrare).

Ce-i asta? Propagandă? Încă mai eram sceptic în privința filmului. Cu bunii și răii suntem deja clarificați, bine-mersi. La ce bun să mai facem această rundă?

Peste un sfert de oră, mi-am dat seama că lucrurile nu stăteau tocmai așa. Printre răi se strecura câte un bun și treptat înțelegeam că bunii și răii erau categorii care pe Wajda îl plictiseau la fel de mult ca și pe mine. Pardon, maestre! Ajungem în miezul problemei: naziștii au folosit masacrul de la Katyń, orchestrat de NKVD pentru propagandă anti-sovietică. Sovieticii au trucat schimbând datele problemei. În versiunea oficială, autorii masacrului au devenit naziștii, iar contestarea acestui fapt deveni o probă de loialitate față de noul regim comunist instaurat în Polonia.

În cele din urmă și dincolo de antiteza buni / răi, mesajul filmului este: a fost sau nu a fost? Ne putem lăsa seduși de post-modernism și de relativitatea adevărurilor, însă în calitate de eveniment istoric lucrurile stau anume așa: a fost sau nu a fost? Aici nu este spațiu pentru două adevăruri. După cum remarcă cu o genială simplitate unul din eroii filmului, biografia e una – ea nu poate fi corectată. La fel și istoria – această biografie a unui popor.

Am trecut de partea lui Wajda. M-a convins. E un film genial. Dar mai are un bonus. Suplimentar la dihotomia necesară a adevărului, Andrzej Wajda pare să se întrebe: e suficient ca arhiva să constate că evenimentele au stat așa și nu altfel? Este un adevăr adevărat dacă nu e strigător la cer? Ne putem împăca cu un adevăr cunoscut doar de cercurile de specialiști? Aici găsim și valoarea adăugată a filmului – faptul că-i reușește să stige la cer și să facă un public să se cutremure.

În finalul filmului, Wajda ne confruntă cu niște scene șocante. Despre proporțiile unui masacru poți judeca doar cunoscându-i mecanica. Două zeci și două de victime fac să obosească mâna care apasă pe trăgaci. În final ecranul devine întunecat și se lasă o tăcere mormântală (aproape la propriu). După ce se aprinde lumina, publicul nu se mișcă din loc. Cutremurul s-a produs.

Recomand filmul.

Lecția

Lecția lui Eugène Ionesco este de altă natură. Și asta fiindcă teatrul absurdului e de altă natură. Absurdul este țesutul din care e croit acest univers, n’est-ce pas? Stăm cu soția în rândul unu a teatrului „Eugene Ionesco” și așteptăm să ne fie administrată lecția absurdului în varianta Drucec. Inter alia constat că prestația actorilor este superlativă și se produce pe scenă o dăruire de sine la propriu și la figurat. Dar nefiind potcovit cu potcoave de critic de teatru, plonjez direct în miezul problemei:

- Ce zici de o lecție care-ți explică imposibilitatea învățării? Pare un oximoron, dar Ionesco îl mânuiește într-o manieră foarte lucidă.

Mai întâi matematica. Ea este împărăția certitudinilor. Aici domnește inducția și deducția. Dacă am ști să le exploatăm am fi capabili să revendicăm teritoriul absurdului. În realitate însă, ne încâlcim în formule și nu putem lega un doi plus doi. Exagerez, desigur, dar nu-i așa că gândirea analitică necesită o încordare de creeri? Deci nu e vorba de o haină naturală a gândirii, căci se solicită un efort adițional. Abandonăm acest exercițiu complicat.

Literele însă nu necesită acest efort. Ne putem forța să le înțelegem rostul, dar chiar și fără a ști diferența dintre subiect și predicat, suntem capabili să formulăm propoziții. (Facem acest lucru în mod spontan fără a fi obligați să cunoaștem ce-i o propoziție chiar!) Dar de unde să știi tu, în acest caz, că cuvintele pe care le rostești tu înseamnă același lucru pentru mine, cel care le aude? N-ai cum. N-ai cum explica cuiva cuvântul „cuțit” fără a ucide. Adevărul lucrurilor este în spatele cuvintelor, în experiența instantanee a realității. Cuvintele sunt niște mesagere infidele (și deseori intuitive) ale realității.

Tristă constatare. Fără un buratino (vorba lui Ernu) n-ai cum pricepe. Dar discutăm animat cu soția mesajul lui Ionesco și ceva se conturează acolo. Prin urmare, în pofida fragilității cuvintelor, comunicarea este totuși posibilă!

Recomand spectacolul.

***

Acum, ca să aplic „lecția” lui Ionesco asupra filmului lui Wajda, mă simt obligat să mă întreb: aflând despre ororile de la Katyń în interpretarea lui Wajda, pot afirma că am înțeles profunzimea tragediei care s-a produs acolo? E posibil să se înțeleagă profunzimea unui ceva printr-o experiență extra-personală? Și la ce bun toate, dacă răspunsul este nu. Eugene Ionesco este un tip onest care nu adresează aceste întrebări de florile mărului. O face pentru că aici se află misterul ființei. De acord, pare să zică Ionesco, există empatie, intuiție, logică… Dar oare nu ne ducem noi înșine de nas?

Ne-am bucurat că avem teatrul nostru în cartier și nu unul oarecare, ci cel mai bun – Teatrul „Eugene Ionesco”. Am stat și am socotit: ultimul spectacol la care am mers a fost, probabil, „Istoria comunismului povestită pe înţelesul bolnavilor mintali”. Asta s-a întâmplat prin 2000, căci încă nu o aveam pe Roux. Și nici comunismul, la o adică, nu se stabilise încă în RM. Deci, lecția lui Vișniec n-a mers foarte bine, asta e… 8 ani cu comuniști și… fără teatru.

Acum lucrurile urmează să se schimbe. TEI e pe teritoriul Zenului.

Copiii lui Jacqueline au fost cele 400 de portrete pictate de Picasso.

Scaunele m-au alarmat. În fostul cinematograf „Moscova” nici pomină de scenă. Scaunele – aranjate la același nivel (rândul unu și doi cel puțin). Din doi trebuia să trag ocheade printre umerii spectatorilor din față. (Să țin minte să-mi iau rândul trei data viitoare.) În cele din urmă, Ala Menșicov - mare artistă, a compensat cu prisosință carențele sălii. În câteva clipe m-am mutat la Madrid. Stafia lui Picasso era bântuia printre noi. În mâinile Alei Menșicov, metamorfozată în Jacqueline Roque (1926 -1986), pardesiul a devenit substanța lui Picasso – prunc neputincios sau bătrân libidinos, după caz. Modul în care doamna Menșicov folosește scena, decorul și obiectele este de-a dreptul miraculos. Un monospectacol e o muncă grea, să-l faci pe spectator să uite de existența timpului e o artă…

Revenind la Jacqueline. Oare cum e să fii portretizată în 400 de ipostaze? Motto-ul acestui blog este un citat din Junot Díaz: „Viitorul e o pagină albă”. Pentru Jacqueline pânza nu a rămas niciodată albă. Pablo a creat-o şi recreat-o până nu a rămas mai nimic din individualitatea originală. Există o secvenţă în spectacol când Menşicov/Jacqueline îmbrăţişează cu pasiune pânza curată – destinul de care nu a avut parte. Să fi fost Picasso de vină că a pictat-o atât de des? Îndoielnic. Chiar ea ne confesează că a învăţat-o tatăl să obţină de la viaţă tot ce-şi pune în gând. Tatăl a pictat-o la fel ca şi Picasso. La fel ne pictează alţii viaţă, atunci când îi lăsăm să o facă.

Nefiind “o proastă” Jacqueline îl seduce pe Picasso. Îl prinde în mrejele sale şi în ultimă instanţă îl domesticeşte. Quid pro quo.

Nu are copii împreună cu Pablo. Are 400 de portrete. Nu le permite copiilor acestuia, lui Claude şi Palomei, să asiste la funeraliile tatălui. Se sinucide în 1986, la 13 ani de la moartea lui Pablo Picasso. La Madrid, bineînţeles.

În raport cu materialul factologic, adaptarea lui Vitalie Drucec, reproduce o biografie. Însă, metafora pânzei albe o sublimează pe Jacqueline la categoria de eroină a timpurilor noastre. Şi ne oferă o lecţie de nepreţuit.

Bravo Ala Menşicov!

Respect.

Night of the Living Dead (1968), El Topo (1970), Pink Flamingoes (1972), The Harder they Come (1972), The Rocky Horror Picture Show (1975) și Eraserhead (1976) au revoluționat filmul introducând o categorie specială - „filmele de la miez de noapte”

Priveam zilele trecute documentarul Midnight Movies: From Margin to Mainstream şi mă gândeam oarecum extraniat la faptul cum o idee aparent absurdă se poate transforma peste noapte (sic!) într-un succes comercial enorm. Desigur, dacă eram Nassim Nicholas Taleb aş fi recunoscut pe dată „înclinaţia spre succes”: la câteva reuşite comerciale enorme au existat, probabil, sute de rateuri lamentabile.

Dar fiindcă se întâmplă ca din lecturile mele curente să facă parte eseul lui Boris Groys „Despre nou” gândurile mele străbat o altă direcţie. „Au nu este datoria elitei culturale de a sonda cu insistenţă terenul noului în perena căutare a noilor valori?” mă gândesc eu, observând concomitent că această căutare poate lua forme şi manifestări adesea groteşti. „Grotesc” este calitatea care caracterizează cel mai fidel filmele lui John Waters, Alejandro Jodorowsky, David Lynch, Perry Henzel, George Romero și Jim Sharman despre care s-a vorbit în documentarul cu pricina. Rulate după miezul nopţii, aceste filme au găsit propria nişă, devenind, încet dar inexorabil, filme de cult pentru milioane de spectatori fideli.

Să admitem că miezul nopţii conţine o predilecţie pentru grotesc precum şi să admitem faptul că flower generation, frământată de dorinţa de schimbare, a acceptat de-a gata absurdul ca fiind o latură inseparabilă a realităţii. Dar este mai mult decât atât. La fel de revoluţionar a fost la timpul său teatrul absurdului practicat de Ionesco și Beckett, abstracţionismul lui Kandinski sau pop-art-ul lui Warhol și Lichtenstein. Desigur că fiecare la timpul său a venit cu un mesaj, prin care trebuie să înţelegem o tentativă de a revaloriza arta, dar şi dorinţa de a scutura, a şoca şi a epata publicul larg.

Fără această „scuturare” este greu să ne imaginăm cum mesajele lansate ar mai fi ajuns la urechea consumatorului de artă.

Prin urmare, chiar dacă competiţia pentru revendicarea noului seamănă pe alocuri cu înscrierile în Cartea Guinness a recordurilor, trebuie să înţelegem că „scuturarea” respectivă este inseparabilă de actul creaţiei.

Prin contrast cu cele expuse, ţin să împărtăşesc senzaţia că în Republica Moldova cultura este timidă şi provincială.

În pofida situaţiei economice precare de la începutul anilor 90, revendicarea noului era totuşi o preocupare a artei. Primul meu contact cu teatrul absurdului a avut loc într-o încăpere ciudată de pe strada Alexandru cel Bun unde se dădea în premieră Cântăreaţa cheală. Experienţa a fost energizantă. Pentru a nimeri în sala de spectacol eram obligaţi să traversăm antreul pe o scândură de lemn, deoarece podeaua de beton încă nu era uscată. Şi aceasta făcea parte din experienţa noului. Teatrul „Eugène Ionesco” a continuat să practice această experienţă civilizatoare în spectacolele care au urmat. Acum mă miră cum în acei ani se reuşea punerea în scenă a lui Iosif şi amanta sa cu acel nisip egiptean care era aşternut seară de seară şi cum astăzi acest lucru este aproape de neconceput.

S-ar putea să greşesc, dar cred că există o explicaţie în acest sens. La acelaşi Groys găsim următoarele:

Acolo unde nu există arhivă sau unde ea este ameninţată în existenţa sa fizică, este preferabilă inovaţiei intervenţia în continuare a tradiţiei intacte. Sau se apelează la principii şi idei care sunt considerate independente de timp şi, în acest sens, oricând nemijlocit accesibile şi constante. Atare principii şi idei, pretins independente de timp şi, în acest sens, dependente, sunt postulate ca „adevărate” în speranţa că vor continua să existe sau vor fi descoperite din nou, chiar dacă încarnarea lor culturală ar fi distrusă.

Să deschid aici o paranteză pentru noţiunea de arhivă, care are la Boris Groys o interpretare specială: arhivă este instituţia care poate cataloga drept artă un ceva nou-creat. De exemplu un muzeu este o arhivă fiindcă „ceea ce nimerește în muzeu” este în mod indubitabil artă, în timp ce „ceea ce îşi croieşte drum spre el” rămâne suspectat de kitchism. Dar şi un minister este o arhivă prin puterea sa de a delibera asupra artei care va fi susţinută financiar şi a restului care va perinda în obscuritate. Altfel spus, de  eficiența unui minister al culturii depinde dacă societatea va produce artă sau va debita în continuare interminabilul folclor. Evidenţele indică clar că în Moldova spaţiul artistic a fost monopolizat de „caravana culturii” a unui personaj bizar cu trecere pe la cei sus-puşi care este Lenuţa Burghilă, în timp ce arta veritabilă a fost ostracizată în spaţiul underground al blogosferei, youtubului şi a twitterului.

Astfel, un minister incompetent face ca Lenuţa Burghilă să creadă că ea face artă, în timp ce un artist precum Viorel Posmotrel (Nică cultură.) să nu ştie că, de fapt, artă face anume el. Sau poate că ştie numai că Arhiva nu îi recunoaşte această calitate.

Mi se pare că această situaţie trebuie să se schimbe cât de curând posibil. O noapte apocaliptică precum cea de pe 7 aprilie trebuie să fie digerată de cultură şi trecută în arhivă. De nu, vom fi condamnaţi să ascultăm eternul folclor. Să nu credeţi că am ceva împotriva folclorului per se. Însă, dacă o cultura produce numai folclor, acest lucru denotă că societatea tace despre lucrurile cu adevărat importante.