Posts Tagged ‘destin’

February 24, 2009 1

Viitorul este o pagină albă

By in america latină

Fuku este un concept pe care descendenții spaniolilor și ai africanilor din Caraibe l-au „moștenit” de la populația indigenă tainos. El este un „semn rău”, calitatea definitorie a ceva care, dacă ți se întâmplă, nu îți aduce decât nenorocire. Un astfel de fuku este Cristofor Columb, a cărui nume nu se recomandă a fi pronunțat în Republica Dominicană fiindcă „n-o să-ți meargă”. Este evident că, pentru sărmanii tainos, Columb simbolizează răul care i-a adus în pragul exterminării, însă este curios faptul că această abordare a fost preluată de toată populația dominicană, devenind, probabil, populară în cursul luptei pentru independență.

Tags: , , , , , ,

January 31, 2006 0

Samurai, ronini şi şoguni

By in eseuri

În plină campanie virtuală de colonizare a Lumii Noi, în finalul unui an pe care l-am început în condiţiile unui şomaj lotofagic şi l-am terminat schimbând de trei ori serviciul, într-o iarnă care nu-şi amintea să ningă nici înainte de Crăciun eu mă gândeam la samurai, ronini şi şoguni. Iarnă ca ca iarna, numai că [...]

Tags: ,

June 17, 2005 0

Complexul destinului

By in japonia

Dacă felul în care înţeleg eu cartea e bine înţeles, atunci trebuie să adaog că băiatul are, de fapt, doi taţi: cel de-al doilea este Nakata, bătrânelul smintit care vorbeşte cu pisicile şi-l înfruntă pe “tatăl malefic”. Odată ce ne-am înţeles că “tatăl” din carte e un semn al începuturilor din mine şi din tine, care-s două – bun şi rău, nu trebuie să te deranjeze aspectul fiziologi. Dacă insişti până-ntr-atâta îl declar pe Nakata naşul băiatului şi s-a rezolvat povestea. Acum îmi aduc aminte că şi Oedip din mit avea doi taţi: cel care l-a exilat şi celălalt care l-a educat, un centaur dacă nu mă înşel.Sunt sigur că romanul este populat de mai multe “mici secrete”. Dar pe mine mă aranjează interpretarea şi ştiu că cu cât mai adânc am să sap cu atât mai multe “confirmări” am să găsesc. Poate că aceasta nu-i altceva decât starea mea de spirit de acum. Poate merită să re-citesc romanul peste un timp oarecare. Dar îmi place cum se leagă lucrurile: avem două începuturi în noi, iar întunericul trebuie să-l privim în faţă ca să ne învingem frica. Şi să facem lumină!

Tags: ,

May 7, 2004 1

În supermarketul de destine

By in eseuri

E cineva cu o altă insulă în suflet care vre-a să-l găseşti… Din cabluri, prize şi butoane îţi faci o plută şi te rogi ca vântul să bată înspre casă. Pluteşti şi simţi cum haina destinului se aşează mai bine pe tine. Sărată de apa mării îţi conturează muşchii, îşi desface încreţiturile de parcă ar fi o doua piele, iar tu pluteşti, pluteşti şi te simţi aproape fericit. Întotdeauna aproape fericit.

Tags:

Newer Entries